Program 8 aprilie sau „Elena şi clovnii”.

PROGRAM ARTISTIC LA DISCIPLINA ARTA ACTORULUI

susţinut de studenţii anului III de la specializarea  Actori Teatru şi Cinema

Coordonator: Mişcianciuk Vladimir Andreevici, prof.univ., Artist Emerit al Republicii Belarus, decan al facultăţii teatrale

partea 1 – Dragă Elena Sergheevna de L.Razumovskaia (actul 1)

Regia: Kucerenko Ludmila Petrovna, lector superior

Distribuţia:

Elena Saergheevna, profesoară                                  Ergulevici Ekaterina

Volodea                                                                           Rusakovici Andrei

Paşa                                                                                  Iarovenko Aleksei

Viktor                                                                               Jugov Anton

Lilea                                                                                  Kolokoliţeva Olga

Partea 2 – Program concertistic, alcătuit din lucrări la disciplinele: Vorbirea scenică, Canto scenic, Dansul scenic.

Durata: 1 h 50 min (10 min antract)

Piesa Dragă Elena Sergheevna a fost scrisă în anul 1980. Tema ei, însă, este actuală şi azi:  învăţătorul şi elevii, părinţii şi copiii, şcoala şi familia etc. Spectacolul scoate în relief problemele morale. Într-o atmosferă incitantă interpreţii arborează caractere bine pronunţate ale personajelor, atribuindu-le trăsături proprii contemporanilor noştri. Capacitatea studenţilor de a pătrunde în psihologia relaţiilor, de a dezvălui natura conflictului, de a simţi ritmul şi stilul acţiunii, dar şi de a pune în valoare viaţa spiritului uman, captează atenţia spectatorului.

 

PA-DAM PA-DAM!

Producţie Master II Arta Actorului

Coordonator: Gelu Colceag, dr. prof.univ., Andreea Enache Mateiu,  asist. univ. drd.

Regia: Mihai-Gruia Sandu, dr. prof. univ.

Muzica: Mihai Bisericanu, prof.asoc.drd.

Scenografia: Maria Pitea

Master II Scenografie. Ştefania Cenean, dr.prof.univ.,  Ştefan Caragiu dr.lect.univ.

Light&Sound design: Andrei Constantinescu

Master II Light&sound design. Horia Murgu, dr.prof.univ. , Mircea Florian, prof.asoc.drd.

Distribuţia:

Oleg Apostol, Luminiţa Bucur, Eduard Cîrlan, Radu Crăciun, Silviu Debu, Ştefana Manta, Mihajlo Milenkoski, Ioana Mărcoiu, Mihaela Popa, Sânziana Tarţa

Durata: 1h 45min

Pa-dam, Pa-dam! este un spectacol de numere de clovni, în mare parte structurate pe texte antebelice, dar care au la bază improvizaţia şi bucuria actorului de-a dărui. Masteranzii anului II, care au studiat tehnica actorului de clovn împreuna cu Prof.univ. dr. Mihai-Gruia Sandu, ne înfăţişează propriul lor clown descoperit, dezvoltat şi integrat în firul spectacolului. Clovnii au propriul lor mod de-a se bucura, de-a fi ridicoli, de-a se exprima, de-a lua lucrurile în serios, în timp ce spectatorul râde –dar nu de el, ci de situaţiile în care se recunoaşte. Clovnul este un personaj foarte serios, care face lucrurile cu scop, dintr-o necesitate, nu în sine. El nu se lasă păcălit, ci prin natura sa, nu vede anumite capcane pe care spectatorul le vede. Caracteristica sa principală este naivitatea. E un spectacol la care actorii îşi cheamă prietenii, prietenii îşi cheamă alţi prieteni, prietenii-prietenilor vin cu unii colegi de serviciu, colegii de serviciu vin cu copiii, copiii mai vor o dată şi sunt aduşi de bunici, bunicii vin cu matuşile….şi tot aşa, nu te mai saturi să râzi…Pam-Pam, Pam-Pam!

Programul detaliat pentru 7 aprilie

BACANTELE. (15.30 la Ginta Latina)

de Euripide

Participanţii sunt studenţi în anul al doilea, specializarea actorie şi regie

Coordonator: Gelu Badea, prof.univ

Regia, scenografia şi coloana sonoră: Andrei Măjeri, student anul al doilea, specializarea regie de teatru

Distribuţia:

Dionisos, Tiresias         Vlad Bîrzanu

Penteu                          Alexandru Aron

Cadmos                        Mihail Onaca

Corifeul                        Simona Arsu

Crainicul                       Marius Munteanu

Agave                            Florina Paldău

Corul                              Andrada Corlat, Alexandra Gavriş, Alice Solomon, Ana Şusca

Alexandra Tarce

Durata: 1 h

În subconştientul fiecărei societăţi iconoclaste aşteaptă să fie momită, intuitiv, o lume iconodulă. Invazia decadentă a unor societăţi expansive într-o lume austeră, sterilă, supusă, anunţă crepusculul acestei lumi ce refuză să îşi scrie testamentul.

Theba este scena unei lumi asuprite de conducătorul său, care nu e pregătită să scape vie de sub vălul dezmăţului. Caracterul decadent al bacantelor vine din gap-ul dintre cele două lumi. Ca un roi de albine, ca un hoţ, ele vin ascunse în gunoiul social, pentru ca apoi să dezlănţuie orgia mitului renăscut, a violenţei revalorizării mitemelor. Nu mai este posibilă o reconstrucţie a mitului, ci doar o metamorfozare ireversibilă înspre noi valenţe ale tragediei.

Luând patru exemple clişeu fundamentale pentru percepţia cotidiană (America, Rusia, China, Turcia), grupuri, module de putere autodevoratoare şi autopropulsoare antagonice, se exemplifică invazia la nivel mediatic, economic, spiritual, cultural.

Nu e societatea actuală, cea care promovează avatarele fără vreun fundament? Dionisos se infiltrează osmotic, tacit, misterios, controlând grupul bacantelor prin simpla prezenţă.

Prin recunoaştere mutuală se naşte identitatea noastră socială. Privim „spectacole” politice, familiare, sociale, culturale, dar cel mai uşor mod de a ne recunoaşte este prin demnitatea pe care o semnalăm la intensităţi diferite noi toţi! Ne pierdem faţa, ne pierdem ochii, devenind nişte străini faţă de noi şi faţă de societate.

TragiDrameDia   (18.00 Teatrul Cehov)

partea a doua şi a treia a spectacolului

Coordonator: Iuri Filipovici Vîsoţki, Artist Emerit al Ucrainei, prof., şef catedră Actorie şi Regie dramă, decan al facultăţii  Artă Teatrală.

Regia: Iu. F. Vîsoţki

Aranjamentul muzical: Iu. F. Vîsoţki, A. Petrojiţki

Distribuţia (compoziţia în baza dramei Naimâcika):

Ţokuli, stăpânul bogat                                                           Andrei Kovalenko

Melaşka, angajatul lui Ţokuli                                                 Olga   Karpova

Panas,  angajatul lui Ţokuli                                                    Iaroslav Ceaus

Ablakat                                                                                 Aleksandr Valiuk

Boroh, cârciumar                                                                   Vladislav Mamatenko

Ruhlea, soţia lui  Boroh                                                         Stanislava Krasovskaia

Iankel, fiul lui  Boroh şi a  Ruhlei                                          Aleksei Petrojiţki

Haritina, orfană, fermiera lui  Boroh şi a  Ruhlei                     Irina Ogorodnik

Motrea                                                                                  Viktoria Moskalenko

Distribuţia ( Istoria cu mettre en page):

Kaloşin – administratorul hotelului Taiga Andrei Kovalenko

Potapov   – trimis în deplasare                                              Aleksandr Valiuk

Rukosuev – medic, amicul lui Kaloşina                                Aleksei Petrojiţki

Kamaev – profesor de educaţie fizică                                   Vladislav Mamatenko

Marina – soiţia lui Kaloşin, chelneriţă                                  Viktoria Moskalenko

Viktoria – domnişoara care se angajează la serviciu              Svetlana Artamonova

Durata: 1 h 50 min

Spectacolul TragiDrameDia este compus din trei părţi, fiecare din ele prezentând una din speciile clasice ale genului dramatic – Tragedia, Drama, Comedia (pe textele lui W. Shakespeare Othello, I. Karpenko-Karîi Naimicika, A. Vampilov Anecdote provinciale). Fiecare parte a spectacolului are prologuri şi epiloguri teatralizate, pe care regizorul şi studenţii le-au compus de comun acord. Într-o oarecare măsură spectacolul reconstituie structura reprezentaţiilor teatrale din secolul XIX când într-o seară erau jucate piese de diverse specii.

*****

22.00  Academia de Muzică,Teatru şi Arte Plastice    1h 30 min

Spectacolul    Cântareaţa cheală de Eugene Ionesco

regia Veaceslav Sambriş

Academia de Muzică,Teatru  şi  Arte Plastice

Chişinău, Republica Moldova.

6 aprilie: M-aţi nenorocit, georgienilor!

Mă tot gândeam zilele astea, cum oaspeţii noştri din ţările slave, vin la fiecare spectacol şi cât de mult reuşesc să înţeleagă pe acesta? Ştiu că în teatru limba n-ar trebui să fie un obstacol…  şi totuşi?

Uite, că astăzi am avut cu toţii ocazia să ne bucurăm de o asemenea experienţă:  Menajeria de sticlă, un spectacol din Georgia,  fără traducere şi subtitraj. Numai expresia feţei, corpului, glasului- a tuturor elementelor de joc, pe care deseori le uită să folosească şi actorii noştri. Ne-au ţinut două ore şi ceva, şi cum a spus un actor din Târgu-Mureş: aşteptai sfârşitul nu ca să poţi pleca mai repede, ci ca să le aplauzi talentul! Vă daţi seama că spectacolul a fost jucat în premieră, până acum au asistat doar pedagogi la el. O premieră la festival, într-o ţară străină şi într-o limbă pe care nimeni n-o înţelege…  Chiar trebuie să ai un sânge georgian că să accepţi şi să isprăveşti asemenea provocare.

Până acum am auzit doar de şcoala actoricească georgiană. Astăzi am văzut-o în practică pe scenă. Una sentimentală, dar fără patetism, una plastică, însă lipsită de clounadă şi grimase clişee. Apreciere, reacţie, detalii…  câte detalii în jocul lor, le savuram pe fiecare.  În sfârşit o trăire dramatică!  Chiar mi-a fost dor de gustul acesteia.

Concluzii?  Mi-a plăcut. Vreau în Georgia. Mai ales dacă mă gândesc că toţi băieţii de’acolo sunt la fel de simpatici şi de talentaţi ca şi ăştia…

*mai multe detalii mâine de la Cristina, ceva referitor la spectacol şi fără devagaţii personale ca în cazul dat…

 

 

Anunț!!!

Pentru toți spectatorii noștri! Ieri am aflat că pe la teatrele noastre se vând bilete la spectacolele participante. Foarte bine, am zis noi, din moment ce Classfest-ul era anunțat ca un festival cu Intrare liberă!

Așadar, chiar dacă vă place foarte mult teatru, chiar dacă ați primit azi bursa/salariu și nu aveți pe ce să-i cheltuiți, vă rugăm frumos  să vă abțineți de la aceste cheltuieli inutile și să le faceți pe altele,  poate tot la fel de inutile, dar în schimb mult mai plăcute;)

2in1. Adică despre ieri şi azi într-un singur post.

„Ieri”

Sincer, mai nimic nu am înţeles din 4 aprilie. Oaspeţi, invitaţi, participanţi, iarăşi oaspeţi. Ecusoane, presa, pranzul împreună cu participanţii. Îi hrănesc foarte bine, apropo! Ieri am controlat personal şi vă pot spune că noi studentele de la critică nici acasă  nu mîncăm aşa de bine şi de mult, cum oaspeţii noştri la festival.  Să fie sănătoşi, să mai vină şi pe la anul. După masă a urmat şi multaşteptată deschiderea ClassFest-ului! Peste tot numai fete frumoase: la uşă,  în sală- de teatroloage acum vorbesc. Sală mică, lume multă… cine în picioare, cine pe scaun, dar toţi veseli şi fericiţi, sper. De pe scenă au vorbit oameni serioşi, care în acea seară s-au simţit şi ei un pic mai liberi şi mai descătuşaţi, cred că, vorba ceea, arta le vindecă pe toate. Cît despre dnul Chirtoacă, acesta nu doar a ieşit  pe scenă, dar a şi evoluat pe cinste! Un prolog reuşit pentru spectacolul ce urma să fie.  Ne-am deschis cu Calandria, deja prezentat în postările precedente.  Cei care nu au nimerit ieri la spectacol sunt bineveniţi în Academia de Arte, se va mai juca şi acolo numaidecît. 

P.S. Despre recepţia de’aseară nu cred că e cazul să scriu, pot spune doar că a fost;) 

„Azi”

Ziua de 5 aprilie o voi ţine minte datorită unui spectacol extraordinar prezentat de echipa din Tîrgu-Mureş! Ce bine că într-un blog studenţesc poţi scrie despre ceea ce vrei şi ceea ce ţi-a plăcut mai mult. Două ore care au trecut prea repede, după părerea mea. De aia şi-mi place teatru, noţiunea de timp aici total diferă de cea cu care ne-am obişnuit în realitate. La un spectacol prost el se scurge ca o substanţa lipicioasă şi grea, iar cînd e vorba de unul bun, regreţi că nu există butonul „replay” în teatru. Gaiţele ne-au bucurat prin text, personaje, actori carizmatici şi expresivi. Nu e vorba de un spectacol genial ori original, ci de unul simplu, cu un subiect cotidian de provincie, însă realizat cu atîta „dăruire şi vervă”, încît a căştigat simpatiile întregei săli!

Din discursul prezentatoarei despre ce e spectacolul ţin minte doar o replică: Spectacolul e despre noi  (pauză, după care cu un ton de profesoară), adică oamenii. 

Hohote prin sală, cineva de lîngă mine a numit-o tare hazlie. De acord, aşa sunt cei de la artă.

to be continued..

Spectacolul „Calandria” de Bernardo Dovizi da Bibbiena

Calandria, o comedie de-o totală nebunie ludică, urmăreşte firul dramatic expus de Bernardo Dovizi Da Bibbiena, cu un prolog împrumutat din Lumânărarul lui Giordano Bruno şi cu puţină inspiraţie preluată de la Plaut.

Piesa în sine conţine o intrigă tipic renascentistă, ce ne prezintă povestea a doi gemeni, Lidio şi Santilla, pe care soarta crudă i-a despărţit, supunându-i la nenumărate provocări ale vieţii; un Calandro numai bun de încurcături amoroase, care este prins în tot felul de tentaţii şi pasiuni, iar pentru un surplus de suspans şi echivocuri, prezenţa este asigurată de falşi vrăjitori, satiri iscoditori şi slujitori isteţi. Deşi textul face referire directă la viaţa intimă a personajelor, Vlad Ciobanu şi Nicolae Kazmin reuşesc prin mijloace artistice să exploateze subtilităţile piesei pentru a amplifica puterea de sugestie, iar spectatorului să-i declanşeze imaginaţia în direcţia propusă de viziunea regizorală.

Chiar dacă nu avem personaje principale (pentru că toate sunt principale), o dezvoltare a caracterelor, Calandria oferă în schimb o deschidere spre improvizaţie şi ludic, un teren propice expresivităţii interpretative, o căutare a teatralităţii de către tineri actori, unde este antrenată dimensiunea esenţială a artei actorului, şi anume plăcerea jocului.

Distribuţia:

Regizor-pedagog: Vlad Ciobanu
Expresia corporala: Nicolae Kazmin
Distributia:
Prologul, satirul: Draga-Dumitrita Drumi
Calandro: Nicolae Turcanu
Lidio: Eduard Cernat
Santila: Alina Stoianov
Ruffo: Iurie Focsa
Fulvia: Ioana Zubcu
Samia: Mihaela Balan
Fannio: Alexandru Ctilov
Fessenio: Sergiu Terente
Polinico, Pedro: Laurentiu Vutcarau
Tirfa: Ana Jereghe

*Spectacolul va fi jucat pe data de 4 aprilie, la orele 18.30,  în Teatrul Luceafărul.



„Calandria” – un spectacol al energiilor debordante

Natalia Lozinski Natalia Lozinski

 

Într-o societate de consum de… sărăcie, cum e a noastră,        preocupată de valori trecătoare și perisabile, ar merita să ne      întrebăm câţi dintre noi avem nevoie de teatru?, atunci când  asimilăm cu ușurință orice „ofertă” de pe piață şi, cu o şi mai    mare inconştienţă, ne lipsim de orice ar merită o adeziune mai   reflectată. Suntem tentați adesea să renunțăm tocmai la ceea ce ne-ar susţine existenţa şi esenţa umană. Din fericire, avem nevoie de teatru în aceeaşi măsură în care avem nevoie de oamenii care simt necesitatea de a face teatru. Adevărul acestei teze îl afirmă generaţiile de tineri actori care se ambiţionează să pătrundă în lumea artei și tot ei ne invită să ne mai temperăm scepticismul.

Cu toate acestea, dacă arunc o privire înapoi, constat că spectacolele de diplomă ale studenţilor de la specialitatea Actor Teatru și Cinema, din cadrul Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice (AMTAP), au o soartă mult prea ingrată. Dacă nu ignoranța și inerția, atunci orgoliile personale alimentează dezinteresul manifestat de către conducerea teatrelor de la noi față de aceste montări studențești adesea de o prospețime și ingeniozitate ieșite din comun, spectacole care ar putea concura cu succes multe dintre producțiile realizate pe scenele profesioniste din Basarabia. În consecinţă, aceste trupe studențești care, să nu uităm, au o existență efemeră, nu pot miza decât pe câteva reprezentaţii: pentru examen, părinți, rude și prieteni. Și, ca excepție, dacă „mai prind” vreun festival, în cazul în care beneficiază de susținerea instituției de învăţământ respective.
Unul dintre cele mai recente spectacole jucate de o trupă de viitori absolvenți AMTAP este Calandria de Bernardo Dovizi da Bibbiena (un autor italian din secolul XVI). O comedie suculentă, plină de galanterii și suavități amuzante, care înlătură convenționalul rigid și mizează pe spontaneitate și naturalețe. Spectacolul este realizat de regizorul-pedagog Vlad Ciobanu, iar expresia corporală este semnată de Nicolae Kazmin. Regizorul reuşeşte să păstreze frumuseţea textului umanist prin exploatarea subtilităţilor piesei, cu ajutorul mijloacelor artistice specifice, să transmită spiritul renascentist, creator și inventiv, printr-o exuberanță bine controlată, care amplifică puterea de sugestie. Limbajul scenic este „purificat” de clișee și tehnici moderne de alambicare, filtrat de „psihologisme” inutile, în schimb antrenează dimensiunea esenţială a artei teatrale: plăcerea jocului, de care tinerii actori se lasă contaminați, în „iureșul” rolurilor lor.
Spectacolul montat de Vlad Ciobanu reprezintă o farsă amoroasă cu un fir narativ simplu, gen bine cunoscut şi în Commedia dell’Arte. Fără o dezvoltare a caracterelor și având o linie de subiect nesofisticată, care aglomerează deghizări, confuzii voite și jocuri ambigui de cuvinte, Calandria implică ample posibilități interpretative, impuls bufonesc, atracţie erotică etc. Manifestările personajelor au legătură directă cu specificul teatrului renascentist, replicile pline de umor şi interludiile ludice sporesc farmecul poveştii.
„Împrumutat” din Decameron-ul lui Boccaccio, personajul Calandro este țintuit între tot felul de tentaţii şi pasiuni. Umilirea publică a soţului, surprins în flagrant la locul adulterului, emană o tentă ironică la adresa emancipării femeii, deoarece însăşi Fulvia, soţia lui Calandro, se face vinovată de acelaşi păcat. Oricum, aceste două personaje credule provoacă prea mult zgomot pentru nimic, întrucât de prostia lor profită slugile isteţe, care din spirit mercantil nu se sfiesc să facă un joc dublu pentru… niscaiva bănuți în plus, dar și „stăpânii” inimilor lor, gemenii Lidio şi Santilla. Şi pentru a asigura mai mult suspans şi echivocuri întâmplărilor în derulare, prezenţa în scenă este susținută de pretinşi înţelepţi şi falşi vrăjitori, de satiri iscoditori şi slujitori perspicace.
Mobilitatea exemplară a studenților-actori trădează, cum spuneam, dorinţa și plăcerea vizibilă de joc a acestora, onorând prin evoluţia lor discursul regizoral, iar tracul de început pentru unii dintre ei s-a drapat în entuziasm și dezinvoltură. Riscul, dacă există unul, este ca, după 4 reprezentații ale spectacolului construit de Vlad Ciobanu pe scena AMTAP, unii dintre acești tineri actori să nu reușească să se mai „monteze” la cota cerută de specificul unei asemenea interpretări, care are prea puține tangențe cu stilul comediilor moderne. În acest caz, „oboseala”, inadecvarea vor fi imediat sesizate de public.
Cu destulă verosimilitate, exploatând latura caricatural-comică a personajului Calandro, Nicu Ţurcanu reușește să creeze un rol integru, care printr-o expresie corporală sugestivă expune prostia şi ridicolul soţului încornorat. În schimb, Ioana Zubcu în rolul Fulviei, prin glacialitatea interpretării, lipsindu-i cumva latura ludică, cerută de împrejurări şi care poate fi surprinsă la colegii ei, glisează spre dramatism. Lidio, reprezentat scenic de Eduard Cernat, afişează masca candorii şi ingenuităţii şi pare mult mai convingător deghizat în rolul surorii lui gemene decât personajul Santilla în persoana actriței Alina Stoianov. Şi pentru a oferi poveştii mai mult mister, satirizând credinţa în tot felul de practici magice și oculte, vine Ruffo (Iurie Focşa), falsul vrăjitor, pentru „a da certitudini” unui viitor (ne)sigur! Tânărul actor încearcă să încurce şi să descurce iţele dramatice ale intrigilor amoroase prin intervenții tenace, „diabolice”. Iar slugile (Fannio-Alexandru Crâlov, Samia-Mihaela Balan, Fessenio-Sergiu Terente), în jocul lor de-a infidelitățile lacome, aproape fără excepţie, au o prestație sigură și expresivă, valorificând gratuitatea şi hilarul situaţiilor, dincolo de care se lasă citit „desenul din covor” al regizorului-pedagog, munca sa meticuloasă cu actorii studenţi.
Un spectacol al schemelor regizorale atent elaborate, în conformitate cu preceptele teatrului renascentist, dar și al unor energii debordante, tinereşti, Calandria oferă publicului spectator posibilitatea evadării din cotidianul tern și abrutizant, transformând spațiul scenic într-un loc al bunei dispoziții, în care umorul și bucuria vieții se desfată fără opreliști.

________
Calandria de Bernardo Dovizi da Bibbiena. Regizor-pedagog Vlad Ciobanu. Expresia corporală: Nicolae Kazmin
Distribuția: Prologul, satirul: Draga-Dumitriţa Drumi; Calandro: Nicu Ţurcanu; Fessenio: Sergiu Terente; Lidio: Eduard Cernat;Santilla: Alina Stoianov; Ruffo: Iurie Focşa; Fulvia: Ioana Zubcu; Samia: Mihaela Balan; Fannio: Alexandru Crâlov; Polinico, Pedro: Laurenţiu Vutcărău; Târfa: Ana Jereghe.

*http://www.contrafort.md/numere/calandria-un-spectacol-al-energiilor-debordante