Păpușari în Paradis

Se știe că la un festival internațional de teatru, mai ales de teatru, bariera impusă de limbajul verbal este uneori  radicală în perceperea  spectacolului, a mesajului, a ideiei.  Deschiderea oficială de Ieri a ClassFest-ului  ne-a oferit un spectacol-revoltă împotriva materialismului , care a depășit acest obstacol lingvistic, și, mai mult, a reușit să transmită  cu ușurință ideea principală: Viața de apoi este rezultatul vieții pe care o ducem astăzi.

Lumea reală și lumea ireală a fost sugerată de Scenografia ( semnată deIvana Macková și  Jana Korčeková)  ce  reprezenta o construcție masivă din lemn multifuncțională, în trei nivele, fiecare nivel sugerîndu-ne cîte o dimensiune a fiecarei etape din vieța noastră. Atsfel platforma de sus ne sugera paradisul, cea din mijloc viața cotidiană sau pămîntul și cea inferioară, iadul.  Alături de acestă construcție, mesele, halbele sticlele și butoaiele, ne primeau în cîrciumă, unde imoralitatea era la ea acasă.

Spectacolul  în stilistuca  commediei dell arte i-a obligat  pe actori să devină multifuncționali, să mînuiască marionete și instrumente muzicale, să fie plastici și cu capacități vocale performante. Toată coloana sonoră a fost executată live de actori păpușaro-dramatici.

Acțiunea  a presupus două realități. Prima, e acea  în care oamenii își petrec  viața în beții și dezmăț și a doua , unde omul credincios trăiește în sărăcie, dar în rugăciune și smerenie. Pe parcus, Jocul actorilor alternează cu cel al marionetelor care sunt mînuite cu abilitate atît cu mîinile cît și cu picioarele actorilor. Marionetele sugerează esența materială a  omului, dorințele carnale, pe cînd  actorii studenți- esența spirituală. După moarte, marionetele sunt înmormîntate, iar sufletele sunt repartizate în dependență de nivelul de degradare a spiritului. Astfel pe cei care au dus o viață ușoară îi așteaptă iadul, iar oamenii de credință se bucură de darurile raiului. Au fost și marionete enorme care necesitau implicare a 2-3 persoane în mînuirea ei.

Nici jocul cu publicul nu a lipsit. Interpreții nu ezitau să se adreseze spectatorului cu pledoarii moralizante despre pericolul care ne paște dacă vom duce o viață imorală. Nu au lipsit scenele de umor bazate pe poante actoricești și feedback-ul din sală nu a întîrziat să apară.

Nu știu dacă teatrul sau un spectacol poate face lumea mai bună, dar cel puțin, îl face pe spectator să privească în sufletul său și să-și pună întrebări. Întrebări care ar putea să-i schimbe viața într-o bună zi. Viața de pe pîmânt și viața de dincolo…

Tu ce spui. Mergi cu mine în Paradis?

🙂

 Cronică la spectacolul Comedia unui om bogat sau Lazarus, Slovacia

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s