Jurnalul de repetiții. Partea I-a: despre regizorul curajos și actorii săi

Să știți, că zilele acestea “de vară” sunt pline nu doar de soare și mult  puf, dar și de repetiții istovitoare în Academia de Arte la piesa lui Bertolt Brecht, Ana Fierling și copii ei. Studenții anului IV Actori teatru cinema împreuna cu regizorul și pedagogul Vlad Ciobanu pregătesc acest spectacol de la începutul anului și iata, când până la naștere au mai rămas doar câteva săptămâni, la procesul de repetițiii au fost invitați și criticii AMTAP-ului.  Având în vedere însa că era vorba de o  sâmbătă călduroasa colega mea a fugit din orașul sufocător la țara și la repetiții am fost nevoita să asist de una singură.

Sincer să spun, întotdeauna mi-a plăcut acest process intim de lucru și fac parte din rândul acelor critici care cred în lucrul comun cu regizorul și care vor să-l ajute pe acesta în procesul de lucru, nu doar să-l judece după. Poate că teatrul din Moldova este bolnav acum anume din cauza ca nu se colaborează nici la acest nivel, dar nici la celelalte?  Ei, dar nu despre asta e vorba, sa revenim la studenții nostri.

Cum am menționat mai sus, spectacolul e aproape gata, asta însă nu înseamnă că a rămas puțin de lucru. Când mizanscenele sunt schițate, montate, adunate, actorilor le rămâne poate cel mai greu lucru: detaliile! E vorba de concentrare, comunicare între personaje, reacții, nuanțe și atmosfera. Nu vreau să judec pe nimeni, mai ales pe studenți, dar aproape fiecare spectacol de la noi are probleme mari cu ritmul. E de’ajuns ca un actor sa piarda “firul roșu” sau să ia o nota falsă în joc, cum întreg spectacol se risipește în fața spectatorului. De aceea fiți foarte atenti la cuvintele regizorului, credeți-mă, de pe scaunul lui se observă și se gândește mai bine decât din scenă, de asta m-am convins! Deci tine-ți minte ce faceti, concentrați-vă și mai bine, găsiți poate și o automotivație pentru fiecare mizanscena! De exemplu, “aici eu pentru prima data plâng”, sau “aici îmi place de bărbatul cela, deci trebuie sa dau și puțină feminitate din mine”.  Nici un personaj nu este adus în scena doar ca să se plimbe dintr-o culisa în alta, așa că gândiți-vă bine ce vreți să ne spuneți prin acțiunele și replicile voastre! Pe de altă parte, și asta e un lucru destul de greu, dar, totuși,  invățați-vă până când sunteți studenți să jucați din plăcere! Relaxați-vă un pic, dați-vă drumul, râdeți acolo unde se poate de râs și cei din sala o să vă susțină, promit! În rest, din ceea ce am reușit să observ- lucrul merge și merge bine. Important e să nu vă lăsați înghițiți lenea academica și să-l ascultați pe dnul Ciobanu. Omul care știe atâtea bancuri superbe trebuie să fie și un regizor genial, nu credeți?:)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s