Imp(dep)resiile după un festival. BITEI, ediția a X-a. Ultima.


Sindromul postfestival- apare atunci când afără plouă de dimineața

și nu mai este nici un spectacol de văzut.

 

El vine odată cu orașul dezgolit de afișe, diminețele fără conferințe de presă și teatrele plictisite fără participanți din cele 15 țări.. Cu noi rămân doar impresiile după o săptămână nebună, dar iată că și pe acelea trebuie să le descarci în fișiere Word, sperând că memoria laptopului va rezista la asemenea emoții. E imposibil să-ți lași ceva și totuși sper că undeva în adâncul meu tot ce am văzut și am auzit s-a depus într-o arhivă, a cărei parola am să mi-o amintesc și eu cândva.

De fapt un festival de genul BITEI seamana mai degraba cu un supermarket din spectacolul Troia’s Discount, în regia lui Stefano Ricci, unde fiecare consumator de artă poate să-și permită să facă cumpărături, să-și umple „coșul” cu tot feluri de bunătăți la reducere sau fără, important e să fie pentru minte și suflet. Oameni perfecți din televizor ne spun că trebuie să ne dăm pe corp cu tot feluri de creme ca să nu ardem la soare, să ne protejăm părul, buzele, mâinele, unghiile și numai la supermarketul teatral BITEI în sfârșit putem găsi și ceva pentru hidratarea sufletului nostru uscat și neprotejat.

Generația noastră discount, dacă e s-o numim așa, merge la magazine nu pentru că are nevoie de ceva anume, ci pentru că noi nu vrem să credem în propria singurătate. Omul își umple frigiderul, iar apoi și stomacul cu o regularitate absurdă, doar ca să nu simtă golul negru și rece dinăuntru. De fapt noi cumpărăm nu altceva decât speranță, o mestecăm și o degerăm împreună cu alte produse de la promoție, ca mâine să ne ducem iarăși la cumpărături- un cerc vicios de homo shoppingus și homo fuckingus în viziunea italienilor

P.S. Iubim, doar ceea ce nu putem avea. Acestea cuvinte din finalul spectacolului m-au bucurat  mult. Ce bine că mai există lucruri pe care nu le putem avea, de altfel cred.. le-am consuma și pe acestea.

După ce am făcut shopping împreună cu italienii, a venit timpul să mergem la pescuit cu japonezii.  E foarte recomandat uneori să fugi din supermarkete claustrofobice  undeva în natură, iar natura țării în care răsare soarele nu poate să nu fie magnifică. Aici pe malul râului, adică  în rândul 9, am savurat un spectacol împletit ca o plasă de pescuit într-o estetică simplă, pură, aproape transparentă.

Crapul, este o poveste delicată în care omul se regăsește în natură, unde pescuitul devine o metaforă a vieții, iar însăși crapul un simbol al idealului, un ideal ce îmbătrânește împreună cu eroul său. A doua zi, la conferință de presă, regizorul spunea că sunt doar câteva lucruri în viață în făța cărora toți oamenii sunt egali- bătrânețea și moartea. Însă bătrânul din scenă nu se temea de acestea, el numai le povestea nouă și îmbătânea treptat cu fiecare întâmplare relatată. Regizorul, Den Fujita, cu politețea sa occidentală ne-a lăsat pe noi să resimțim acestea lucruri, foarte discret și delicat brodate în plasa spectacolului. Ce-i drept, ne-am prins ca niște peștișori, dar fiindcă suntem încă prea tineri pentru asemenea gânduri triste și că să nu rămânem posomorâți ca cerul de afară, la sfârșit actorul, Yoshiyuki Shibata, a dansat foarte ușor și cu zâmbet niște secvențe din teatrul tradițional  japonez. Un gest care te face să te simți recunoscător tuturor regizorilor și actorilor care se gândesc la spectatorul său.

În zilele urmatoare am mai reușit să pescuim niște spectacole semnate de Radu Afrim și Roman Viktiuk, dar pe astea chiar mi le las mie, până nu ajung la o stare potrivită, aproape bună să le le înșiri pe hârtie.

*Ciudat lucru, dar în pofida motto-ului acestei ediții, Teatrele se întâlnesc la Chișinău, aproape fiecare spectacol ne-a vorbit despre contrariul: singurătate, frică, durere. Înseamnă că totuși ne doare să fim singuri, ne este frică să rămânem singuri.. și atunci Petru Vutcărău a hotărât că trebuie să ne întâlnim mai des. Adică la anul, TEI-ul iarăși va da în flori!
O.B.
Anunțuri

3 gânduri despre „Imp(dep)resiile după un festival. BITEI, ediția a X-a. Ultima.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s