teatrul, care îţi spală creierii bine

 după perfomance-ul „ficţiune” al teatrului spălătorie, un prieten de-al meu m-a întrebat de ce am ieşit atât de (citez) „preshiblenaia”. băiatul e din trasnistria şi vorbeşte rusa, dar nu-i despre asta. acuma stau şi mă gândesc de ce m-am simţit în felul asta şi nici nu ştiu ce scuză  să-mi aleg.. poate din cauza că niciodată nu mi-a plăcut când din oameni fac nişte maimuţe dintr-o grădină zoologică. mai ales când omenii ăştia sunt de fapt o întreagă societate  moldovenească/română/basarabeană- alegeţi varianta care vă place. ori, că s-a râs la nişte chestii la care nu m-am aşteptat astfel de reacţii. şi nu e vorba, că nu înţeleg eu glume, ori ironia, căci nu era nici una, nici alta. semăna mai mult cu un fel de batjocură, cu o diagnoză de netratat, pe care de fapt ne-o bagă pe gât, chiar dacă nu suntem de acord cu ea. îmi pare foarte rău că teatrul respectiv foloseşte încontinuu aceleaşi ştampuri şi imagini al moldovenului prost, retrograd şi primitiv. şi cel mai trist lucru e că publicul  acestor perfomance-uri de departe nu e acel despre care se vorbeşte, ci mai degrabă un amestec de hipsteri, boemă şi un tineret cât se poate de creativ, ca şi aparatele lor  de fotografiat. un public, care râde privind o viaţă pe care niciodată n-au trăit-o, ori au trăit-o, dar aşa de tare au vrut să uite de ea, încât au şi făcut asta.

e doar o ficţiune până la urmă. deşi tare mult seamănă cu adevăr, e doar o imaginaţie a unui regizor din polonia, aşa că n-ar  trebui să ne facem griji şi să ne întristăm. chiar dacă foarte mult seamănă a fi adevăr, să ştiţi că nu este! că vasea lu marina i-a trimis 150 de euro, şi nu 300.  iar pachetele cu hrişcă au fost cu ovăs de fapt, aşa că sorry, dacă n-aţi prins poanta.

şi e normal că unii îşi asigură viaţa la casco, iar alţii își sfințesc sutienul la biserică. că mai ştii când aştia o să-ţi plătească despăgubirea? dar sutienul e întotdeuna cu tine, pe tine adică.  mai ales când simţi cum „sârmele” îţi intră în piele şi deodată parcă te simţi în siguranţă.

*după mine, mai degrabă s-ar monta un performance despre nunţile moldoveneşti, care chiar seamănă a tot ce vrei, numai nu a nuntă.

**spotul de mai jos e un film documentar. adică nu-i nici iluzie, nici photoshop, chiar trăim în acest oraş, chiar dacă unii nu cred acest lucru.

Oksana B.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s