Despre Politică și Gala Premiilor UNITEM

Nu m-am aşteptat ca sala Teatrului Naţional Mihai Eminescu să fie pe jumătate goală. Nu mai era îmbulzeala de altădată, nu mai stătea garda de corp la uşă ca să nu le permită actorilor neinvitaţi să intre. O atmosferă calmă, foarte „naţională”. Acelaşi moderator, aceeaşi lumină, aceeaşi fanfară, acelaşi „naţional”. Nu am aşteptat prea multe de la spectacol pentru că consultasem anterior broşura cu nominalizaţi.

Nu mă îndoiesc de profesionalismul juriului UNITEM, adică a juriilor, dar nu mi se pare logic să formezi o comisie din actori, potenţiali nominalizaţi la premii. Juriul trebuie să fie format din critici consacraţi şi tineri, din regizori consacraţi şi tineri, din scenografi consacraţi şi tineri, care sunt în afara concursului, sau de gândit la o formulă care nu ar trezi suspiciuni că uite membrii juriului s-au nominalizat pe ei înşişi. M-a deranjat faptul că nici în anul acesta UNITEM-ul nu s-a deranjat cât de cât să urmărească activitatea teatrelor independente care, după părerea mea, fac lucruri mult mai aproape de ceea ce numesc eu teatru profesionist. Dovadă este participarea spectacolelor Casa M în regia Luminiţei Ţâcu cu trupa Foosbook şi Rogvaiv, regia Bogdan Georgescu al Teatrului Spălătorie la Festivalul din Viena Cei mai buni din Est! Ediţia a XI-a: Moldova. Nu am auzit numele Olesei Sfeclă, care este cel mai tânăr regizor activ, numele Inei Surdu, care este cea mai activă actriţă, numele Dorinei Butucioc, fondatoarea Centrului de dramaturgie contemporană, împreună cu Veaceslav Cebotari, şi nici numele vreunui tânăr critic, că sunt vreo doi, pe ici-colea.

Îmi place enorm ideea domnului Grecu ca premiile să fie înmânate de politicieni. Politicieni care nu au idee de oamenii de teatru, cu ce se ocupă ei, cum trăiesc ei. Politicieni care niciodată nu au cumpărat un bilet la teatru. Politicieni cărora nu le pasă de artă în general şi nici n-o să le pese vreodată. Aveai senzaţia că eşti la Palatul Republicii, dar nu la Teatrul Naţional.

Vlad_Plahotniuc_Sandu_Grecu_UNITEM-2011

În fine, nu am rezistat să stau până la urmă pentru că mi se rupea inima când vedeam că mai-mai Teatrul Ginta Latină era numit cel mai bun teatru din Republica Moldova. Unicul lucru care mă bucură este că Teatrul din Strada Trandafirilor a luat premiul pentru cel mai bun spectacol şi cel mai bun rol masculin. Sunt tineri şi au demonstrat că sunt cei mai buni, chiar dacă nu sunt consacraţi.

Pe la jumătatea evenimentului am plecat la Foosbook unde se juca spectacolul Iepurii nu mor de Savatie Boştovoi, în regia Inei Surdu. Doi actori tineri, chiar foarte tineri, ambii elevi, au susţinut un spectacol puternic, despre copilul sovietic. Seara s-a terminat cu discuţii aprinse despre teatru la un suc de morcov. Un spectator a spus că teatrul din Moldova e în decădere. În anii 90 a fost revoluţie…Vreau şi eu o revoluţie, nu în Piaţa Marii Adunări Naţionale, ci în capetele noastre
.
Dragi oameni de teatru, vă felicit cu Ziua Internaţională a Teatrului.

Curcă Rusanda

Tînăr critic de Teatru

Anunțuri

Our Stage from Moscow

Podiumul Nostru

de profesorul Andrei Shchukin

Marţi, 9 aprilie, 2013  -Teatrul Eugène Ionesco, ora 15.00

Regizor: A. Shchukin

Lumină, sunet – Anton Buglak

Mișcare scenică: Prof. A. Shchukin

Coregrafie: Prof. I. Filippov

Muzica de:

1. Great Balls of Fire – muzica de Otis Blackwell,  autorul textului- Jack Hammer. 2. Saragina Rumba – Nino Rota. 3. Pizzicato du tueur – Vladimir Cosma.  4. Parlez moi d amour – Paul Mauriat. 5. Essa – Miguel di Ginova. 6. Nannou – Aphes Twin. 7. Milt Buckne – Angelo Badalamenti. 8. Partita No2 C-Moll BMW 826 – J.S.Bach. 10. Mercy on me – Christina Aguilera & Linda Perry. 11. Vero – Peter Dranga.

Roluri și interpreți:

Prezentator – Simon Lopatin

1. „Husă pentru chitara” – Arkhip Kruglov

2. Dance Duo „Doi” – Marina Volkova, Dmitry Bute

3. „Mingea pe o bandă de cauciuc” – Anna Manakin, Natalia Kalashnik

4. „Tub gofrat” – Maxim Demchenko

5. „Mingea” – Margaret Movsesian, Michael Sokolov

6. „Balon” – Atsamaz Kachmazov

7. „Bol” – Dmitri Bute

8. „Cub” – Zaurbek Tokayev

9. „Biciclete” – Serghei Belyaev, Maxim Demchenko, Natalia Kalashnik

10. „Centura” – Marina Volkova, Serghei Bredyuk

11. „Remorcă” – Serghei Belyaev

Spectacolul „Scena Nostră” – este rezultatul activității catedrei ” expresia corporală a actorului ” la secțiunea ” interacțiunea cu obiectul”. Este format din fragmente individuale. Acest lucru denotă este o atenție deosebită a școlii față de compartimentul ce ține de expresia corporală a actorului. Serile de exerciții plastice au devenit parte tradițională și populară din repertoriul de învățământ al teatrului. În spectacol sunt implicate trei cursuri absolvente concomitent, încă un fenomen ce caracterizează școala noastră. Și, în final, încă o caracteristică a spectacolului „Scena Noastră” este genul său unic, ironia și teatralitatea formei, care a fost întotdeauna cartea de vizită a Institutului de Teatru Boris Shchukin.

Durată spectacolului: 45 m

IMG_3154 IMG_3191

 

Sînge Nebun ucrainesc

Sînge nebun

de Nurcan Erpulat, Jens Hillje

Sâmbătă, 13 aprilie, 2013 – Teatrul Ginta Latină, ora 15.00 

Regia: Alla Rîbicova

Scenografia: Alexei Vacarciuc

Coregrafia: Natalia Burlaca

Coloana sonoră: Alexandr Șimco

Distribuţia:

Învăţătoarea – Natalia Șevcenco

Latifa – Iulia Smușcova

Mariam – Elizaveta Baculina

Mussa – Daniel Mireșchin

Ferit – Gleb Mațibora

Hachim – Vladimir Nevelschi

Bastian – Felix Abroschin

Hassan – Roman Magrițchi

 

Spectacolul a fost realizat în cadrul Proiectului teatral internaţional Noua dramă germană ( Ucraina-Germania-Rusia) după motivele filmului francez Ultima lecţie.

O şcoală ca oricare alta, poate că undeva în Berlin, întrun sector unde locuiesc compact migranţi şi postmigranţi din Est. O clasă obişnuită. O lecţie obişnuită de literatură germană cu tema Creaţia lui Friedrich Schiller. Toţi fără excepţie au demonstrat o totală necunoaştere a temei pe fundalul unei destrăbălări comportamentale a elevilor.

Desfăşurarea lecţiei este întreruptă de un eveniment surprinzător: din geanta unui elev cade jos o armă, una adevărată, de luptă. Profesoara s-a dovedid a fi mai abilă – ea a pus mîna pe armă, ceea ce a schimbat radical mersul lecţiei.

Spre finalul piesei, cînd instruirea a fost făcută prin forţa armei, un puştan hăituit foloseşte de frică arma, pentru a se face iubit şi respectat. Astfel concepţia piesei capătă un final desăvîrşit: pentru a te bucura de libertate personală, esti obligat să manifeşti responsabilitate faţă de majoritate; dar, mereu se va găsi un ins care va căuta să sfideze această interdependenţă reciprocă.

Aşadar, calea spre cunoaşterea adevărului este, ca întotdeauna, grea şi amară.

Spectacolul, ca lucrare experimentală, a fost montat pe scena nouă a Teatrului Naţional academic rus Lesea Ucrainca ( clasa profesorului Mihail Reznicovici).

IMG_4078 IMG_3942 IMG_4070

Invitat special Classfest Teatrul Masca

Canarul albastru


de Mihai Malaimare

Sâmbătă, 13 aprilie, 2013 – Teatrul Republican de Păpuşi Licurici, ora 18.00

Spectacol realizat de Teatru Masca în colaborare cu Universitatea Hyperion

Regie: Mihai Malaimare

Scenografie: Andreea Postelnicu & Alina Nica Gurguta

Muzică: Melodii din folclorul italian

Lupte scenice: Ion Albu

Asistent regia: Anamaria Pislaru & Valentin Mihalache

Interpreţi şi rol:

Signora, Pantalone, Colombina – Georgiana Vrațiu

Brighella – Anamaria Iordache

Cicinetta, Capitano Cocodrillo – Mihaela  Albu

Pulcinellina – Liana Pecican

Arlechino, Francesco – Mihai Hurduc

Capitano Matamores – Alexandru Floroiu

Pulcinella – Antonio Tadeus Mincă

Dottore – Sebastian Ghiță

Una dintre cele mai mari actrițe ale lumii, Isabela Andreini – celebră împreună cu trupa Gelosi – își amintește clipele cele mai plăcute ale existenței ei, cele în care putea fi alături de colegii de breaslă, pregătind monoloage și scene de dragoste, precum și celebrele lazziuri (momentele de excepțională performanță fizică) pentru spectacolele cu care a încântat lumea. Ea, Signora, diva trupei, iubită, adulată, se plimbă printre amintirile ei cu pasiune, cu dragoste, cu disperare, căci ele par a se estompa, par a fugi grăbite lăsând-o singură.

Spectacolul, o adevărată demonstrație de lazzi-uri inspirate, o performanță reală de actorie şi de acrobație înseamnă DEBUTUL unei noi generații de actori!

Durata spectacolului: 1h 15m

 blue canary (2) blue canary (4) blue canary (9)

Fuga de Bach în cartier

Vineri, 12 aprilie, 2013– Teatrul Republican de Păpuşi Licurici, ora 14.00

    Am oprit un pic timpul în loc, ca să vă dau şi vouă ocazia să vedeţi cu alţi ochi splendoarea acestui tulburător alert care este fuga noastră cea de toate zilele. Dacă vă va veni să râdeţi, nu ezitaţi, dar nu cumva să renunţaţi să fugiţi, căci fără asta, viaţa ar fi extrem de tristă. Când trece aerul pe lângă tine, când toţi şi toate cele se duc undeva în urmă, când parcă viaţa însăşi în ce are ea mai frumos şi mai curat pare a te chema, fuga este cred fiinţa noastră adevărată, vie, frumoasă. Fuga de Bach… în cartier

Fuga de Bach in cartier (1) Fuga de Bach in cartier (2) Fuga de Bach in cartier (3)

 

Lumea lui Shakespeare

Joi, 11 aprilie, 2013 – Teatrul Dramatic Rus de Stat A.P. Cehov, ora 15.00

Geniul lui Shakespeare constă, printre altele, şi în personajele sale, cu dilemele fiecăruia, ce transcend delimitările timpului şi ale limbajului, devenind universal imaginabile. În orice limbă de pe faţa pământului am rosti celebrele replici care respiră în opera marelui dramaturg, acestea rămân valabile. Dar ce aşi spune dacă ne-am imagina personajele lui Shakespeare fără să rostim niciun cuvânt! Ce aşi spune dacă acestea ar fi surprinse în gestul curăţat de orice idiom, acel instantaneu care le defineşte. Ce aşi spune dacă Hamlet ar fi redus, şi ar rămâne totodată descifrabil, la un zâmbet?! Sau Ofelia la o simplă mişcare a mâinii, sau o privire…

Ca răspuns la acest exerciţiu de imaginaţie, vă aşteptăm la spectacolul nostru de living statues LUMEA LUI SHAKESPEARE!

Lumea lui Shakespeare (1) Lumea lui Shakespeare (2) Lumea lui Shakespeare (3)

Iadul este amintirea fără puterea de a mai schimba ceva

 

de Jonas Gardell

 Miercuri, 10 aprilie, 2013

 – Teatrul Eugène Ionesco, ora 17.00

Regie: Daniela Lemnaru

 

Scenografie: László Ildikó

 

Interpreţi şi rol:

 

Mama – Amelia Toaxen (masterat Arta actorului, anul I)

Kristina –  Andrada Samoilă (masterat Arta actorului, anul II)

Agnes – Raisa Știopoane (masterat Arta actorului, anul II)

Viola –  Ioana Decianu (masterat Arta actorului, anul II)

Denise-  Laura Mihalache (masterat Arta actorului, anul II)

 

‟Iadul este amintirea fără puterea de a mai schimba ceva‟, este un text-spectacol – care ne vorbește despre viață, moarte, libertate dar mai ales despre alegere. Acea alegere pe care trebuie s-o facem o dată în viață și odată făcută, ne determină întregul viitor și ne condamnă la amintirea pe care n-o mai putem schimba.

Un text profund, problematic, metaforic, incisiv, care poate fi o reflectare în oglindă a noastră, lăsându-ne să ne privim și să recunoaștem sau nu adevărul din adâncul nostru, care ne bântuie, ne frământă, ne transformă și uneori chiar nimicește sau, cum spune însuși dramaturgul, „o piesă despre Dumnezeu, Diavol și oameni complet normali.‟ (Dana Lemnaru)

Durata spectacolului: 1 h 40 min

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA

 

Niște vieți- Universitatea de Arte „G. Enescu” din Iași

Vineri, 12 aprilie, 2013 – Teatrul Republican de Păpuşi Licurici, ora 14.30

Niște vieți…

Regie: Octavian Jighirgiu, asistent Laura Bilic

Scenografie: Octavian Jighirgiu

Coregrafie: lect. univ.drd. Ligia Grozdan

Expresie corporală: asist.univ.drd. Oana Botezatu

Interpreţi şi rol: Ioan-Doru Calin – Mitica, Radu Vasiliu – I.I.Niuhin,  Alexandru Tatu – Petea Trofimov, Emilian Andrei – A.I.Popriscin,  Codruta Huma – Infanta,  Loredana Bran– Clody,    Madalina Munteanu – Doamna X,  Silvia Bejan – Oarba,   Alin Calin – Doctorul 1,  Dumitru Florescu – Doctorul 2,  Daniela Tocari – Asistenta 1,  Alexandra Acalfoaie – Asistenta 2

Bazat pe lucrările lui I.L.Caragiale, A.P.Cehov, I.Peter, N.V.Gogol, S.Stanescu, T.Popescu, A.Strindberg, D.Loher

Un spectacol coupé, realizat din texte scrise pentru un singur actor de dramaturgi romani, rusi, germani sau scandinavi. Tema comuna a acestor monodrame este pierderea echilibrului mental. Suferinta cauzata de singuratate, de umilinta, de traume ale copilariei sau pur si simplu de aparitii halucinante, face ca destinul personajelor alaturate in acest spectacol sa fie unul asemanator. Toate aceste strigate deznadajduite se vor conjuga intr-un “manifest” colectiv, din care va rezulta, pierderea identitatii indivizilor.

Durata spectacolului: 2 ore

DSCN9322 DSCN9323 DSCN9345 DSCN9359 DSCN9470 DSCN9474 DSCN9497

Kean- UNATC

                                        

Marţi, 9 aprilie, 2013 – Teatrul Naţional Satiricus I.L.Caragiale, ora 17.00

Kean

după Jean-Paul Sartre & William Shakespeare

Regie: Drd. Alexandru PAVEL;

Muzică: Ludwig van Beethoven, Arvo Part;

Interpreți și rol:

Mihai NIȚU – Kean;

Lia GHERMAN – Anna;

Vladimir ALBU – Salomon.

 

 

Marele shakespearean Edmund Kean, în plină glorie, descoperă că lumea îl apreciază și „iubește” nu pentru cine este el cu adevărat, ci pentru personajele pe care le-a întruchipat,  că va fi dat uitării imediat ce succesul îl va părăsi. Soluția este „anestezia percepției realității” prin viciu – doar așa poate rezista în scenă simultaneității de a fii om, actor și personaj.

Rămas singur, abandonat de oamenii care odinioară îl adulau, Kean o descoperă pe Anna – ființă naivă, absorbită de mirajul scenei, dar nu din dorința de a deveni celebră, ci din fascinația și dragostea pe care o are față de personalitatea artistului și omului Kean.

Salomon, devotatul său sufleor și în același timp cel mai bun prieten, personaj lucid și profund ancorat în realitate, este antipod și paradoxal busola, punctul de reper la care Marele Actor se va întoarce mereu pentru a-și recăpăta echilibrul.

Spectacolul „Kean” este o pledoarie despre condiția Actorului și efemeritatea artei sale.

Durata spectacolului: 1h 15m

1 2 3 4