( Ne) Mișcarea teatrală din Moldova- pur obiectiv

cdc

http://www.publika.md/emisiuni/noaptea-devreme_2061.html#editia2135521

Cred că în toate  mileniile tinerii au criticat sistemul în care trăiesc instaurînd un altul, mai bun sau mai rău. De ceva timp a început să mă deranjeze optimismul paroxistic al tinerilor creatori de teatru. Atît și aud la fiecare colț de stradă că mișcarea teatrală este dar lipsește cu desăvîrșire, că nu avem public, că nu avem susținere, că teatru care se face e de căcat, sub orice nivel, uite teatrul Național, uite teatrul Luceafărul…etc, ș.a.m.d. Și asta o spun tinerii care fac parte din noua mișcare teatrală, tinerii care fac spectacole bune, tinerii care activează în teatrele independente, care participă la ateliere, care sunt activi, tineri care, chiar fac ca teatrul în țara asta să miște ( Ina Surdu, Sava Cebotari, Luminița Țăcu, Nicoleta Esinecu, Stela Lupan, Dorina Butuciok, Olesea Sfeclă, Daniela Burlaca, Mariana Starciuc, Oksana Buga etc). Din 2007, cînd eu eram anul I la teatrologie,  și pîna cum, cînd lucrez pe specialitate la un teatru de stat( să spună cineva că nu-și găsește de lucru pe specialitate), lucrurile au evoluat foarte mult. Atunci nu era Spălătoria, nu se întîmpla FINT-ul și One Man Show-ul, nu era Forumul tinerilor creatori de teatru, nu era Classfest-ul, Foosbook-ul, CDC-ul etc. La Academie cu toate că unuii sunt sceptici în privința asta, se întîmplă lucruri calitative. unu/două spectacole sunt bune și unicul meu regret este că aceste spectacole au o viață foarte scurtă. Ar fi oportun ca teatrele independentă să găzduiască aceste spectacole măcar pe o jumătate de an. Avem în Moldova mișcare teatrală. Nu e ca în străinătate, e și normal, că la noi totul ajunge mai tîrziu.

Se pune problema publicului, de ce ăsta nu vine la spectacole? Cîteva teatre lucrează cu sindicatele și școlile,  cîteva cu casa de bilete. Oamenii nu vin la teatru pentru că teatrele nu știu să-și vîndă produsul în era marketingului. Acum trebuie de găsit soluții cum să întorcii gîndurile spectatorului de la mîncare spre teatru. Și-atunci tot cu mîncare îl aduci la teatru. Mîncare și un produs calitativ. Că dacă-i dai mîcare și o porcărie de spectacol, ap nu mai vine nici cu mîncare.

De ce în teatru e așa cum e? Pentru că teatrele sunt monopolizate. Teatrul Grecu, Teatru Țărnă, Teatru Gorsu, Treatrul Focșa, Teatrul Vutcărău etc. Și pentru regizori străini nu sunt bani, de aia facem singuri. Încearcă și invită un Afrim, un Purcărete, un Rîjacov…îți scoți banii în 3 reprezentații și spectatorul o să fie entuziasmat.

O să laud Teatrul Eugene Ionesco, poate de aia că eu lucreaz aici, dar poate și de aia că aici se întîmplă lucruri care-mi plac. Proiecte mari ( http://unica.md/caruselul-erotic-cu-actori-de-la-teatrului-eugen-ionescu), regizori străini, Art House, BITEI, rezervare on line, flash-mob-uri…e un teatru activ… care se vrea viu…și care face spectacole scumpe, chiar dacă se plînge că nu are bani.

În străinătate nu mai așteaptă bani de la ministere, se lucrează din plin pe proiecte și întradevăr ăsta este viitorul teatrului Moldovenesc. Lucrul pe proiecte.

Eu cred că teatrul în moldova a început să se miște și o s-o țină tot așa, pentru că are potențial. Și vă rog din suflet tineri creatori de teatru, nu vă măi plîngeți că un teatru sau altul nu face nimic, că nu se face aia sau ailaltă.,..noi pentru ce suntem? Că dacă o ținem tot așa, cu bocetul și-om rămîne. Haideți să lucrăm  să facem teatru calitativ și critcă productivă.

 

Rusanda

Anunțuri

просто Мариа’ннa

733974_498628290174676_1718321043_n Ieri am lansat un dramaturg. Adică, dramaturgul s-a lansat de mult, dar ieri i-am văzut și prima carte, „Geamul” de Mariana Starciuc. Cu oblojcă ciotcaia și autografe multe și super dragutze.

Ieri s-a deschis încă un geam în lumea dramaturgiei autohtone. Unei dramaturgii intelegente, tinere, curajoase și sentimentale.

Bravo, dna Starciuc

pentru prezența dvoastră caldă și binedespusă la catedra Teatrologie și cum se mai numește ea acum. Pentru că întotdeauna sunteți acolo fie cu studenții, fie cu profesorii, fie tet-a-tet cu geamul nostru trist.

 

Bravo, Mariana

pentru tupeul de a scrie piese, scenarii bune și ne’bune! Pentru curajul de a da la masterat, de a veni la atelierele CDC-ului, de a vă realiza visele conform unui plan pe care numai dvoastră îl știți. Chiar dacă nu aveți unul, cred în intuiția unei femei împlinite.

Bravo, Mariancik

pentru că îți stă foarte bine să fii dramaturg. Arăți mai ceva ca studentele noastre chinuite, asta pentru că ele încă nu știu cum să îmbini și să faci atâtea într-o zi. Pentru că rămâi modestă, așa cum te-am văzut prima dată. Așa cum îmi place să fie un om de creație..

P.S. Tot ieri am avut o lectură aproape cinematografică. Înaite derulau filme mute, iar noi am vizionat unul auditiv. Cu geamul „aprins”, dat la postul CDC-ului, cu Steluța Lupan în rolul prezentatoarei. Cine zice că e rău să stai mult la televizor n-a fost să vadă al nostru. Ecran 3D, culori 100% reale, sunetul care-ți crează prezența directă. Un cinematograf teatral ori un teatru cinematic cu ceaiuri și autografe la geam.

Oksancik Uragancik

Amazonia Belorusă

Amazonia

de M.Valchak

Vineri, 12 aprilie, 2013– Teatrul Republican Luceafărul, ora 19.30

Regizor: I.Petrov

Scenografia: Julia Skshinetska Diana Marshalek (Polonia)

Muzica de: Pavel Zakharenko

Coregrafia: Mike Partouche (Franța)

Distribuție: Kaschaev Alexander – Krzysztof, Dyatchik Timur – director,   Zhevnova Tatiana – Magda cameraman,  Cazak Christina – Annette, Anastasia Klimenko – make-up artist Grazyna, Kremen „Lydia – Soundman Agnieszka, Kuren „Artem – Edek,  Semenyako Anne – Frank,   Gorokhovsky Vladimir – Jurek

În zilele noastre omul este absorbit de Internet și de modelele de gândire șablon ale televiziunii. Pentru personajele piesei  „Amazonia”, întreaga viață le este de asemenea un serial și un joc pe calculator. Spectacolul prezintă povestea unui cuplu de tineri  pe cale să se despărtă. În această familie nu există o identitate a părerilor. Viața a adus personajele din piesă împreună cu problemele complexe pe care ei încearcă să le rezolve: Ce trebuie să facă în continuare? Să intre în lumea comerțului și să devină o parte din ea, astfel risipindu-și  propriile  identități? Să se izoleze, să devină un adept hotărît al drumului ales, în speranța de a întâlni oameni inteligenți?

Durata spectacolului: 1h30min

3 4 5