FoosBook, Luminița, ideea de curaj artistic și… gluhwein-ul marca Boris Cremene

FoosBook, Luminița, ideea de curaj artistic și…

glühwein-ul marca Boris Cremene

… da, cel mai mult acest articol se aseamănă cu un izvar după rețetă, cu toate ingredientele pentru a-l face cât mai ”confuz”. Din fericire însă nu veți avea de-a face cu un text hiper-intelectual-livresc și informativo-analitic, ci cu unul cât se poate de subiectiv, așa că puteți ignora câteva pasaje, puteți lectura textul de la coadă ori puteți face totală abstracție de el, vă asigur ca atât subiecții articolului, cât și autorul lui nu vor avea de suferit.  Declar pe propria răspundere: nu voi fi de această dată exactă și actuală în formulări!

Deci, am mers într-o seară de luni, mai exact pe 20 februarie, între două aniversări ale dragostei la laboratorul teatral – FoosBook (denumire inspirată de numele regizorului Mihai Fusu, deși dacă e sa-l întrebați pe dumnealui vă infirma faptul! De ce-o face nu știu, până la urmă o merită, fiind mentorul și părintele spiritual al grupului de artiști de aici!). Aici, la etajul patru a unui imobil de pe strada București 68 (iubitorii de teatru cunosc bine locația!) a avut loc deschiderea oficială a FoosBook-ului. Ce este FoosBook-ul? Un laborator teatral deschis diferitor tipuri de activitate teatrală și care încurajează în primul rând tinerii artiști. Deshiderea laboratorului s-a făcut cu spectacolul semnat de regizorul Luminița Țâcu – Nekrotitanium de Mitos Micleusanu și Florin Braghis și glühwein-ul marca Boris Cremene, servit după reprezentație într-o ambianță, care întârzia să grăbească spectatorii acasă la o oră mult înaintată în noapte. M-am bucurat enorm de mult să știu ca iată apar alternative unde să-ți petreci plăcut, dar și instructiv, timpul. Am fost realmente fericită să mă aflu timp de câteva ore într-o atmosferă foarte de teatru, dar evitând a fi o reuniune exclusive for selected people sau cum se mai spune pe la noi – noi pentru noi și ai noștri.

Revelația, dar și confirmarea unui lucru bun făcut, a fost spectacolul Luminiței Țâcu – Nekrotitanium, o daptare scenică după scrierea în proză, în interpretarea unu singur actor – Alexandru Pleșca. Un regizor bun se cunoaște și după textele pe care le alege, mi-am spus. Ori Luminița este atât de diferită în a aborda un text pentru scenă. Și în final tot își fabricat ea propriul scenariu.

Am cunoscut-o pe Luminița Tâcu ca regizor prin Hamlet-ul dragului meu Shakespeare, montat de ea la Academia de Muzică, Teatru și Arte plastice în 2008. Atunci mă interesa mai mult dramaturgul britanic, azi caut s-o cunosc mai bine pe tânăra regizor de teatru. După cele douăsprezece reprezentații ale spectacolului Hamlet vizionate de mine în binecunoscut sala 122, unde s-a jucat spectacolul, am aflat că viața acestuia este sortită a fi intensă, dar.. scurtă. Sau poate…, cine știe? Dacă tot l-am reîntâlnit pe Yorick în Nekrotitanium… poate până la urmă chiar nimic nu dispare, ci numai se transformă?! Apoi a urmat Oxigen-ul de Ivan Vîrîpaev, de realitatea căruia am ajuns să mă îndoiesc, s-a jucat de câteva ori doar. A urmat spectacolul Povestea lui Ronald, clovnul de McDonalds de Rodrigo Garcia, care (circula vestea!) se va mai juca. Spectacolul Casa M, montat în baza interviurilor luate de la victimele violenţei domestice, a avut ceva mai mult succes. Acest spectacol i-a schimbat cumva traiectoria ei regizorală, lansând-o într-un șir de turnee festivaliere. Inclusiv acest spectacol a pus bazele unui festival internațional de teatru de la noi – FINT, care și-a trăit cu succes prima ediție în luna mai anul trecut. Și iată acum Nekrotitanium, care a fost și el prezentat în formă work in progress la un alt festival din țară, la Poduri de Teatru din toamna anului 2011.

Luminița Tâcu este un regizor sensibil, inteligent și independent; poate prea independent ca să găsească ușor o scenă constantă pentru spectacolele ei. Nekrotitanium-ul Luminiței are multă poezia, o poezie a disperării, dar care mai lasă loc de puțină lumină. În consecință, se pare că vom găsi aici un teatru profund spiritual, un teatru care răspunde necesitaților zilei de azi în dimensiunea ei existențială.

Luminița Țâcu nu pare să fie obsedată de ce gândesc alții despre ea și arta ei ori prin această calitate eu o găsesc extrem de curajoasă. Curajoasă artistic. Caută și experimentează, pe lângă spectacole, face lecturi publice și un festival de teatru internațional. Fragilitatea ei aparentă ascunde o forță care uimește. Nu se subordonează unei ideologii teatrale, decât poate cea a lucrului făcut cu pasiune și conștiinciozitate.  Se angajează să pună în scenă autori contemporani, tratează scenic realități și relații ce țin de cotidian, fără a-i disprețui pe clasici, căci și prin ei, ea, Luminița narează despre prezent. Și, mai e o prejudecată pe care încerc s-o înlătur spunând sau, poate provocând: ia puneți-i Luminiței la dispoziție o scenă de teatru, o scenă clasică, și veți vedea, o va refuza?! Nu, vă asigur. Ea poate face teatru și-n cafenele, subsoluri ori poduri tot așa cum ar accepta o scena mare. Luminița Țâcu nu tratează spațiul ”tradițional” ca pe o blasfemie, așa cum o cred mulți.

Mmm… ce frumos s-a îmbogățit laboratorul teatral cu regizorul Luminița Țâcu! Atenție, poate e chiar o profeție: maturitatea regizorală a Luminiței Țâcu abia a debutat! Așteptați-vă la minunate creații scenice din partea ei, nu vă veți entuziasma degeaba, vă asigur!

La FoosBook îi veți întâlni desigur și pe Mihai Fusu, Alexandru Pleșca, Ghenadie Gâlcă, Snejana Puică, Ina Surdu, Irina Vacarciuc, dar și toți cei care sunt dispuși să ”experimenteze” artistic în laborator! Se vor mai juca spectacolele RASSM, în regia și interpretarea lui Mihai Fusu; Casa M, regia semnată de Luminița Țâcu, cu Snejana Puică, Miahela Strâmbeanu, Irina Vacarciuc și Ina Surdu; și Nekrotitanium, în viziunea scenică ale aceleiași Luminița Țâcu cu actorul Alexandru Pleșca. Alte eveniment teatrale, inclusiv spectacole sunt deja în lucru.

FoosBook-ul marchează o schimbare în arealul nostru teatral. Uf, ce bine! Începea să fie sinistru cu toate teatrele astea fosilizate și obsesia maeștrilor!

Deci, la FoosBook puteți veni oricând, dar ziua de luni, ora douăzeci – să vă fie clar – este pentru teatru! Și… nu este patentată ziua de ”luni la opt”, ok?! Să fim suficient de inteligenți și să nu urcăm pe false baricade. Teatrul Spălătorie și teatru FoosBook nu sunt concurenți. Sunt două minunate alternative pentru noi toți.

Iar despre glühwein-ul marca Boris Cremene ce să va zic?! Trebuia să veniți să-l gustați. Cin-cin și să fie de bun augur Laboratorului Teatral FoosBook.

A scris cum n-am mai făcut-o, poate… și în cazul meu e vorba de CURAJ ARTISTIC?!…

Nu mi-am dorit un articol laudativ la adresa Luminiței Țâcu, detest acest gen de articole care umplu paginile ziarelor, inclusiv, ale acestei publicații, dacă ușor mi-a ieșit prea entuziast… credeți-mă, chiar așa simt și gândesc și nu fac nimănui nici o favoare. Iar ca să echilibrez temperatura acestui reportaj de atmosferă, am rugat-o pe Luminița Țâcu, regizorul de teatru, să răspundă, chiar ea, la câteva întrebări.

–           Te rog să te autodefinești pe tine ca regizor.

–                      Vin din actorie. Și sunt sigură ca acest lucru se manifestă aproape direct în lucrul meu cu actorii. Nu am multe montări, dar în toate spectacolele pe care le-am făcut au fost apreciate lucrările actoricești. Si asta cred ca vine din școala pe care am făcut-o, interesul meu ca regizor pentru arta actoricească. Nu am diploma de regizor și acum am ajuns sa cred că nici nu e foarte important; deși, recunosc am stat de tare multe ori cu ochii pe cărțile de specialitate, asta pentru ca sa nu mă bat cu capul de pereți atunci când mi-a venit mai greu să înțeleg cum ar fi trebuit să existe lucrurile în scenă, și m-a ajutat.

–           Cum ți se pare noua dramaturgie? Te interesează formulele noi?

–           Sigur ca mă interesează. Altfel cum? Dramaturgia nouă vorbește despre prezentul imediat și asta mă face să cred că și teatrul are o misiune în lumea asta. Citesc texte noi și cred ca ele sunt de neocolit în repertoriul teatrelor, asta în cazul când teatrul nu pretinde să fie un soi de artă moarta și prefăcută.

–           Eşti metodică, ştii totul dinainte sau improvizezi atunci când lucrezi la un spectacol?

–           E cam greu și neinteresant să fii metodic în artă, așa cred cel puțin. Știu dinainte ce vreau sa fac, altfel nici nu încep o lucrare, dar nu știu unde am să ajung. Și asta pentru ca așa e în teatru, căutările în procesul de repetiții, încercările, comunicarea cu actorii, cu echipa de creație te poate duce undeva tare departe. Și acel undeva n-ai cum sa-l ghicești așa deodată. Echipa de creație este un organism viu și de asta nu trebuie uitat niciodată. De aceea, uneori spectacolele în care sunt implicată ca regizor trec și ele printr-o anumita doza de schimbare de la prima reprezentație până la următoarea. Mi s-a întâmplat sa schimb costumele sau sa refac cate ceva din text.

–    Relația ta cu textele pe care le pui în scenă este complexă, prin simplu fapt că este atât de variabilă de la montare la montare. Cum argumentezi? Și dacă poți, te rog să exemplifici cu spectacolele pe care le-ai pus în scenă.

– Dacă e să vorbesc de Casa M  și  Nekrotitanium, eu le găsesc chiar foarte asemănătoare. Sunt diferite ca structură dramatică, ca limbaj, poate; dar vorbesc despre aceleași lucruri-mentalitate, violența, corupția, identitate și multe altele. E adevărat că felul în care sunt abordate e diferit. Și asta îmi place. Diversitatea. Spectacolul  Casa M e montat pe un text document, care e construit din mărturiile adevărate ale oamenilor și faptul că am avut foarte mult material documentar mi-a dat posibilitatea alegerii artistice, daca pot spune așa. Am căutat și am construit structura dramatică. De fapt, asta am făcut tot timpul, chiar și atunci când am lucrat la Hamlet, chiar daca e deja o piesa; am căutat și acolo o alta formulă textuală. Tot timpul schimb textele cu care lucrez. La Nekrotitanium am lucrat foarte mult, pentru că aveam în față un roman și iarăși libertatea de a alege varianta scenică. Am făcut eu dramatizarea și aici nu mi-a venit deloc ușor, dar am reușit să aduc în scenă un subiect și un text coerent.

–           Care este stilul tău de lucru cu actorii?

–           Nu știu daca am reușit sa-mi fac un stil. La întrebarea asta ar fi putut sa răspundă, mai degrabă, actorii cu care lucrez. Vorbesc mult la repetiții. Discutam. E un moment important, dacă nu cel mai important în teatru – întâlnirea dintre regizor și actor. Actorul, de cele mai multe ori, are nevoie de un regizor în care sa creadă, un regizor care sa-l îndrume, un regizor care să-l ajute, să-l facă dependent de ideea spectacolului.

–           Ce nu admiți la un actor în procesul de lucru?

–           Am lucrat, deocamdată, cu actori care m-au făcut sa-i admir și n-a existat nimic la nici unul dintre ei ceva care m-ar fi putut să mă oprească din dorința de a mai lucra cu ei în noi proiecte. Asta mi se pare fantastic!

–           Cum a fost să lucrezi cu Alexandru Pleșca, actorul teatrului Național Mihai Eminescu și Sasha, soțul tău?

–           A fost un moment deosebit. N-a fost ușor. Sasha este un actor foarte solicitat și de aceea de multe ori a trebuit sa aștept. Să-l aștept să vină de la alte  repetiții. Dar nu regret. Sasha este extraordinar. Un actor care știe să muncească, să înțeleagă și să gândească. Dar, colaborarea mea cu Sasha nu cred că se termină aici, la Nekrotitanium, mai avem multe de făcut împreună.

–           După părerea ta, care este cauza anemiei teatrului moldovenesc, daca îl găsești suferind, bineînțeles? Și care ar fi remediul cel mai indicat?

–           Avem teatrul pe care îl merităm. Și, poate, lucrurile vor arăta altfel în câțiva ani, deși îmi vine greu să cred. Eu simt ca teatrul trebuie să fie altfel. Dar cei care vor, reușesc sa-l facă, să-l schimbe și asta se întâmplă în subsoluri, cluburi sau etaje.

–           Cred că ești printre foarte puținii regizori de la noi care este invitat atât de frecvent la festivaluri de teatru. Cum îți explici acest fapt și cum te ajută pe tine personal această experiență?

–           Nu foarte frecvent, dar recunosc că am fost la câteva importante. Poți să ajungi sa fii invitat la festival, dar trebuie să și muncești, să vrei. La festivalul Malta din Poznan, Polonia am fost invitată în calitate de director artistic al FINT-ului, festival internațional de teatru din Chișinău. M-a impresionat. Cu Casa M am fost la Moskova, la Golden Mask și la festivalul din Timișoara, Festivalul Dramaturgiei Româneşti, unde actrițele au luat premiul pentru cea mai buna interpretare. Orice ieșire din țară e importantă. Vezi ce se face în altă parte și te mai cunoaște lumea. Comunici. Experiențe frumoase, interesante și utile.

–   Îmi spui ceva și de participarea ta la festivalul de la Edinburgh?

– Institutul Cultural Român din Londra a susținut participarea echipei noastre cu spectacolul Casa M  la FRINGE Festival din Edinburgh. Am avut trei reprezentații și am jucat într-un hotel; hotel în care erau amenajate mai multe săli de teatru pentru perioada festivalului. E o nebunie ce se face acolo. Se joacă cred că până-n 1000 de spectacole pe zi. Fringe este, de fapt, off-ul festivalului internațional, e, mai degrabă, un târg de spectacole. E important, oricum, să știi ca ai ajuns la Fringe. Am ieșit în stradă cu toata echipa și am făcut publicitate, ca să avem public. Am împărțit flaiere și toata lumea ne-a întrebat: unde se afla Moldova ( scrie in engleza, please), le-am explicat. I-am văzut și la spectacol. Impresionant! Am încercat și Marea Nordului, chiar așa ne-am dezbrăcat și am intrat! E important să colaboram cu instituțiile culturale, să avem propuneri și să aplicăm. Se poate întâmpla în orice moment o invitație și ar fi superb să le putem onora.

–           Există vreun text sau vreun gen de spectacol pe care visezi să-l pui în scenă?

–           DAAA! Un text din dramaturgia contemporana. Atât. Mai multe despre acest text vorbim când ne vedem la premieră, adică la punerea lui în scenă.

–    Utopic vorbind, dacă ai avea toate posibilității, inclusiv mașina timpului, la cine dintre marii maeștri ai scenei ai vrea să faci studii de regie teatrală?

–  Daca-aș avea mașina timpului… Dacă e nevoie de asta, nu știu. Posibilitățile ți le faci singur. Și cred că voi ajunge să-i cunosc pe câțiva dintre ei.

–           Ai avut sau ai, la ora actuală oferte de montare peste hotare?

–           Deocamdată mă gândesc la una din propuneri, îmi vine greu să accept, pentru că am multe de făcut aici, FOOSBOOK-ul de exemplu, dar s-ar putea sa accept, totuși.

Acest ”totuși” sună așa de jucăuș, încât îmi vine să pun un ”smile” în final, în loc de punct. Eu îți mulțumesc, Luminița, pentru conversație. Îți urez multă forță și inspirație.

 

Cristina Cernopolc,

critic de teatru

 

P.S. Articolul a aparut in revista TEATRU, numarul 9/ 2012

Anunțuri

Unde-i aţa mai subţire, acolo se rupe

Universitatea de Stat de Teatru, Film și TV Karpenko-Kari,

Kiev, Ucraina

Universitatea de Stat de Teatru, Film și TV Karpenko-Kari din Kiev este una dintre instituțiile de baza al învățământului superior din sfera artelor, care activeaza mai bine de o  100 de ani.

Universitatea pregăteste cadre profesioniste in arte dramatice, domeniul Actorie si Cinematografie.

 In prezent, Universitatea cuprinde cincisprezece catedre. Persoane renumite din lumea teatrului, cinematografiei si a televiziunii activeaza in aceasta institutie, printre ei se numara: maestri in arta, regizori, actori, academiciani si membri corespondenti ai Academiei Nationale de Arte din Ucraina.

Unde-i aţa mai subţire, acolo se rupe

de Turgenev  I.S

 Turghenev, ca si aerul, are undeva, in adincuri, o energie puternica care atrage catre sine dorinta de a o scoate la suprafata. Intalnirea a doua contraste, a doua esente diferite, care provoaca lupta inevitabila pentru putere, ce poate culmina cu victoria unuia asupra celuilalt, aceeasi distrugere a inamicului sau unirea intr-o singura capodopera a lumii, care va avea o forta formidabila de armoniei. Turghenev se lupta dragostea asa cum s-ar fi luptat cu cel mai mare inamic, Acest text vorbeste cum a reusit sinceritatea sa invinga inselaciunea si daca aceasta victorie le-a adus fericirea.

Regia:  A. Pravosud

Muzica: V.Sylvestrova

Coreografia: O. Goryacheva

Distributia:

Anna Limanowa-Tatiana Oreško,

Vera Nikolaevna, fiica- Daria Petrožickaâ;

M-ll Bienaime, kompan′enka, guvernatorul-Vitaly Bibik,

Varvara Ivanovna Morozova, ruda lui Libanovoj-Vladislav Gavrilyuk;

Vladimir Petrovich Stanicin, vecinul –Vladislav Verbivskij;

Evgenij Andreevich Gorsky, vecinul –Dmitry Moustache;

Ivan Pavlovich Mukhin, vecinul-Nikolai Černoivanov,

Capitanul Čuhanov-Ivan Maistrenko

Spectacolul se va juca Sâmbătă, 7 aprilie 2012 la Teatrul Republican Luceafărul, 15:30.

Comedia unui om bogat şi Lazarus

Izbrane članke prepoznate po drobni bronasti zvezdici –nu este limba poloneză sau cehă, este  limba sloveană și pute-ți să vă obișnuiți cu ea de pe-acum,  pentru că o s-o auziți o săptămînă întregă în festival. Deci, este vorba de Slovacia, membră nu doar a UE, NATO,  ONU, OCDE, OMC, dar, de anul acesta, membră Classfest. Sigur, noi sperăm că  festivalul se va întinde ca ciuma lui Boccacio pe tot  bătrînul continent european și nu va mai fi o enigmă pentru nimeni. Nu cred că mulți dintre noi știu prea multe de stilistica școlii de teatru din Slovacia, de-aceia întîlnirea cu ei va fi cu atît mai plăcută și plină de mister.

Academia de Arte Dramatice

Bratislava, Slovacia

Academia de Arte Dramatice din Bratislava a fost fondata in 1949 in Bratislava, Slovacia.Este cea mai veche institutie educationala a carei specializare consta in instruirea teotetica si practica a studentilor in vederea crearii si producerii artei. In cadrul Academiei se inscriu trei facultati:Facultatea de Muzica si Dans, Facultatea de Teatru si Facultatea de Film si Televiziune. In prezent, in cadrul Facultatii de Teatru sunt acreditate urmatoarele programe de studii: actorie, regie si dramaturgie, management teatral, teatru de papusi, regie teatru de papusi si dramaturgie, scenografie teatru de papusi, si tehnologie, teorie si critica artei dramatice. Rezulatul activitatilor educationale ale Facultatii de Teatru consta in realizarea a 12-16 diverse productii teatrale, ale caror premiere s-au jucat pe scenele Teatrului Lab si Studio Uno.

Komédia o boháčovi a Lazarovi (Comedia unui om bogat şi Lazarus) de Pavel Kyrmezer

 

Actiunea in spectacolul Komédia o boháčovi a lazarovi (Comedia unui om bogat si Lazarus), în regia lui Zuzana Kollárová, se desfasoară într-o cîrciumă din sat avîndu-i ca protagoniști pe oaspeți, chelneri si barmeni. Atmosfera de cîrciumă este creată prin costumele țaranești și cintece populare. Scopul spectacolului este de a scoate în vileag aspectele negative ale lumii contemporane materialiste. In piesă se confruntă doua moduri diferite de trai: viața pe pămînt si consecințele vieței de apoi.

Jocul se desfasoară pe trei nivele simultan, în rai, pe pamînt si în iad. Baza scenografiei constă in constructia masivă a unei scări din lemn. Jocul actoricesc alternează cu jocul marionetelor. Intreaga atmosfera este sustinută si completată de acordurile violoncelului, acordeonului si tobelor mici.

 

Regie: Zuzana Kollárová

Distributie :

Miroslav Mihálek

 Andrej Sisák,

Vladimír Kucharovič

 Lukáš Tandara

Simon Fico

Kristína Mackovčáková

Mariana Bódiová

Tatiana Mravcová

Miriam Ryšavá

 

Scenografie: Ivana Macková, Jana Korčeková

Musica: Ján Kružliak

Spectacolul se va juca în deschiderea oficială a festivalului pe data de 2 aprilie, la Teatrul Dramatic Rus de Stat A.P.Cehov, ora 18:30

 

Sashka

Nebănuite sunt căile Domnului, nebănuite sunt şi colaborările de anul acesta din cadrul ClassFest-ului. Ei, uite că, în acestă ediţie vom avea parte de un spectacol Şciukinist în carne şi oase şi nu doar de niște frînturi de memorii din experiența titanilor luceferiști, care-și amintesc cu un entuziasm aproape paroxistic de acele timpuri, de profesori, colegi, spectacole.

Teatralitatea vahtangoviană va reveni pe scena moldovenească pentru  a trezi și în inimile tinerilor studenți dragostea de ludic.

 Universitatea deTeatru Boris Shchukin, Moscova, Rusia

Din data de 23 octombrie 1914, Şcoala de Teatru Boris Shchukin îşi sărbătoreşte anual aniversarea. În această zi, în aceasta instituţie maestrul E.Vakhtangov a desfăşurat prima sa lecţie de actorie.

În primăvara anului 1917, după succesul unui spectacol realizat de studenţi, Şcoala Mansurovskaia este oficial numită Şcoala de Teatru din Moscova condusă de E. Vakhtangov. În 1920 a fost renumită Studioul 3 de  Arte Teatrale din Moscova; şi în 1926 în cinstea renumitului actor rus, cel mai iubit student al lui Vakhtangov, şcoala primeşte numele de Boris Shchukin, pentru ca mai tirziu, în 1945 să i se acorde  statutul de instituţie superioară de învăţămînt- Universitatea de Teatru Boris Shchukin în baza principiilor teatrului Vakhtangovian. În 2002 Universitatii de Teatru Boris Shchukin i se acordă statutul de Academie.

Academia Vakhtangov nu este o simplă şcoală de teatru. Ea este o păstrătoare şi promotoare a culturii teatrale, a tradiţiilor si a celor mai bune realizări. Absolvenţii acestei academii instruiesc la rândul lor alte generaţii de actori în numeroase şcoli teatrale din Rusia. Profesorii şi instructorii realizează conferinţe, ateliere de creaţie, masterclass-uri   atât în numeroase centre teatrale din cât şi în afara ei.

 

Sashka

 de Vyacheslav Kondratyev

 

In ultimele decenii, această lucrare dedicată tuturor celora care au luptat linga Rzhev, nu si-a pierdut din valoare, dar a ramas în patrimoniul operelor clasice.

Acest spectacol independent realizat de un grup de studenti al cursului 3 din Institutia Teatrala Boris Shchiukin au impresionat profesorii prin atirnarea lor serioasa fata de lucru la spectacol: dramatizarea, instalarea decorului si repetitiile au fost coordonate si realizate de ei insisi.

Faptul ca tinerii de 20 de ani sunt atit de receptivi la evenimentele tragice care s-au intimplat acum 70 ani, ne da speranta nu numai pentru teatru, dar si pentru viitorul Rusiei….

.

Regia:  Lucarare independentă a studenţilor din  anul III.

Muzica: Peter Galkin, Kirill Goubin

 

Sunet:Yuriy Karaoulkin

Distributie:

Sashka – Sergey Belyaev

Rotniy – Maksim Demchenko

Nemec – Dmitriy Bouteyev

Tolik – Anton Bouglak

Kombat – Matvey Zhiznevskiy

Leytenant – Konstantin Ivanov

Zina – Mariya Ilyina

Zhora – Evgeniy Tikhomirov

Volodka – Evgeniy Tokarev

Pasha – Natalia Kalashnik

Tonya – Marina Volkova

Lyuba – Anastasiya Cibizova

Spectacolul se va juca miercuri, 4 aprilie la Teatrul Naţional Satiricus I.L.Caragiale, ora 15:30

Sex

Cred că nu puțini din voi își aduc aminte de  superbul spectacolul Gaițele de Alexandru Kirițescu, prezentat de Universitatea de Arte din Tîrgu-Mureș în prima ediție a ClassFest-ului. Textul spumos, cu unde de umor negru, jocul captivant al actorilor, demențial de buni în meseria lor, ne-au cucerit pe bune și ne-au motivat să-i invităm și de data aceasta în festival.  Sper ca pe viitor Universitatea de Arte din Tîrgu-Mureș să devină membru cu acte în regulă a familiei ClassFest și să ne bucure cu spectacole incendiare.

Universitatea de Arte

Tîrgu-Mureş, România

 

Profesionalism, deschidere, comunicare, tradiţie, contemporaneitate, dorinţă de împlinire prin teatru, actualitate, totul pentru teatru, totul prin teatru. Universitatea de Arte Tîrgu-Mureş este una dintre universităţile de profil care poartă în spate o lungă tradiţie. În timp, a devenit locul ideal pentru orice posibil student care doreşte să facă parte din lumea teatrului: arta actorului, regie, scenografie, coregrafie, teatrologie, teatru de animaţie, scriere dramatică – pe toate acestea le găseşti la U.A.T.

 

 Sex de Justine del Corte

 

 

Sexul în societatea de azi, chiar şi după revoluţia sexuală din anii ’60, este încă, în bună măsură, o temă tabu. De aceea în artă, politică etc. exhibarea sa este încă un mijloc de protest, de şoc, într-o epocă în care credeam că mai nimic nu ne mai poate surprinde. Acest spectacol propune o perspectivă ludică, în care sexul este privit din puncte diferite de vedere, de la simpatie, detaşare, dusă uneori pînă la ridicol, sexul – acest mod extrem de complex de cunoaştere interumană – fiind desacralizat aici doar pentru a fi recompus şi revalorizat într-un mod, sperăm, tonifiant. În rest, cred că e un text bine scris, antrenant, cu scene scurte şi percutante, fiecare dintre ele avînd o temă personală circumscrisă temei centrale – cea a sexualităţii. De asemenea m-a sedus calitatea epică şi monologală a textului, fragmentaritatea sa, care îşi permite joaca cu mai multe tipuri de teatralitate. (Radu-Alexandru Nica – regizorul spectacolului SEX)

 Regie: Radu-Alexandru Nica

Distribuția:

EA         –        Oana Crişan, masterat Arta actorului, anul II

EA          –       Nicoleta Dănilă, masterat Arta regizorului, anul II

EA          –       Cristina Lupu, masterat Arta actorului, anul II

EL           –      Răzvan Chelaru, masterat Arta actorului, anul II

EL           –      Eugen Neag, masterat Arta actorului, anul II

EL             –    George Sfîrăială, masterat Arta actorului, anul II

EL           –     Alin Stanciu, masterat Arta actorului, anul II

Scenografie: László Ildikó

Muzică: Vlaicu Golcea

Asistent regie: Jenniffer Corrales 
(studentă masterat Regia spectacolului contemporan, anul II)
 Spectacolul se va juca joi, 5 aprilie la Teatrul Ginta Latină, ora 19:30

Al III-lea război mondial

 Iașii de data aceasta nu vor fi în ”carnaval”, ci în festival. Anul trecut studenții Universității de Arte George Enescu  au venit cu un spectacol de teatru de  umbre, Geneze, și spectacolul O SCRISOARE PIERDUTĂ după Ion Luca Caragiale, într-o abordare păpuşărească a piesei.

În ediția curentă a festivalului va veni doar o trupă de actori, dar cu un spectacol tulburător despre viață, moarte și război.

Universitatea de Arte George Enescu

Iaşi, România

 

Activitatea şcolii ieşene de Teatru se desfăşoară începând din anul 1990 într-o formulă reorganizată, care promovează următoarele domenii de studiu şi specializare: Actorie, Actorie – păpuşi – marionete, Jurnalism teatral.

Studiul Teatrului, ca artă de sinteză, s-a dezvoltat de-a lungul timpului, la Iaşi, ca o imperioasă nevoie de afirmare a unui domeniu de creaţie cu mare impact social, într-o zonă a ţării implicată profund în procesul de emancipare şi modernizare.In aceeasi masura se constituie intr-un emitator al culturii, militând pentru protejarea, păstrarea si promovarea creaţiei artistice românesti, cultivarea si dezvoltarea gustului pentru frumos si pentru o creaţie autentică.

Al III-lea război mondial

(adaptare de Mihaela Werner dupa Comando către moarte  )

Alfonso Sastre

Într-o lume în care suntem din ce în ce mai mulţi, ne simţim din ce în ce mai singuri şi căutăm tot mai des alianţe împotriva aproapelui nostru. Ce s-ar întâmpla dacă mâine ar veni mult “ aşteptatul “ război mondial ? Ce-ar fi în mintea şi-n sufletul unor “ bărbaţi păcătoşi” ce-au fost trimişi să-nfrunte moartea cu degetul ? Oare mai există patriotism? Mai există onoare atunci când de-a lungul vieţii tale ai comis nişte fapte oribile ? Ar putea răsări curajul acolo unde n-a existat niciodată ? Există viaţă după război ? Această piesă caută răspunsuri la toate aceste întrebări. Şase “condamnaţi la moarte”, aşa cum îi numeşte Sastre, îşi creează sfârşitul lumii, cu slăbiciuni, cu crime, cu dezertări, cu minciuni, cu tot cei mai rău între oameni. Dar cum omul este “judecător al tuturor lucrurilor, imbecil vierme de pământ; depozitar al adevărului; îngrămădire de incertitudine şi de eroare; mărire şi lepădătură a universului.”  ( B . Pascal ) reuşeşte să se salveze, găseşte în el aceea forţă salvatoare – speranţa.

Regie: Conf. univ. dr. Mihaela Werner

Distribuția:

Ionuţ Cornilă– caporal Goban

George Cocoş– soldat Andres Jacob

Alexandru Amarghioalei- soldat Pedro Recke

Daniel Chirilă– soldat Adolfo Lavin

Andrei Sava– soldat Javier Gadda

Alexandru Iuraşcu – Luis Foz

Scenografie: coordonare Conf. univ. dr. Mihaela Werner

Muzica: coordonare Conf. univ. dr. Mihaela Werner

Spectacolul se va juca joi, 5 aprilie, la  Teatrul Naţional Mihai Eminescu, orele 15:00

 

 

 

Shakespeare INSANE

Clujul ne-a fost oaspete și în ediția precedentă cu spectacolul Bacantele de Euripide, în regia lui  Andrei Măjeri, student anul II, specializarea regie de teatru. Anul acesta Universitatea BABEŞ-BOLYAI vine cu spectacolul Shakespeare Insane de William Shakespeare, o colaborare între  Andrei Măjeri și Vlad Popescu. Dacă vă interesează activitatea tinerilor regizori, puteți să le accesați profilele de facebook. Cu siguranță veți găsi poze din spectacole.

                                                                                                 

                                Facultatea de Teatru şi Televiziune UBB Cluj-Napoca

Înfiinţată în 1991, ca departament de teatru în cadrul Facultăţii de Litere, instituţia noastră s-a dezvoltat şi şi-a creat un bun renume pe plaja educaţională artistică din România. Absolvenţii săi au devenit nume de răsunet în arta teatrală a ultimului deceniu. Oferind, la început, specializări în Arta actorului, Regie de teatru şi Teatrologie, în linia română şi maghiară, şi beneficiind constant de o echipă de cadre didactice prestigioase, atît la disciplinele dedicate culturii teatrale, cît şi la cele dedicate scenei, Departamentul de Teatru si-a îmbogăţit oferta, începînd din anul 2004, cu o nouă specializare – Fotografie, Cinematografie, Media – şi a devenit facultate de sine stătătoare în 2005.

Facultatea de Teatru şi Televiziune face parte din Universitatea „Babes-Bolyai”, instituţie academică multiculturală, cu o bogată tradiţie şi care se bucură de o largă apreciere internaţională.

Shakespeare INSANE  

William Shakespeare

Spectacolul este bazat pe două sonete de Shakespeare (29 şi 121). Într-o sală de repetiţie, “A fi sau a nu fi” devine un catalizator al celor mai ascunse gânduri ale actorului. Tensiunea interioară a acestui artist, “muşcătorul de inimi”, se transformă într-un freak show nemaivăzut. Spectatorul este martorul tăcut al unor evenimente şocante.

Tot ce e plămădit de mintea umană are o natură carnavalescă, imaginară, abstractă.  Visul şi realitatea se confundă şi creează spectacolul; atunci iluzia devine realitate şi absolut totul este posibil. Astfel, conştiinţa umană e dramaturg, actor, regizor, spectator.

Despotismul îşi găseşte cuvântul în acest spectacol, reflectând ca o oglindă societatea în care trăim. Un număr de varietăţi. Ciudăţenii. Oameni. O familie.

Regie:Andrei Măjeri/Vlad Popescu

Distribuția: Alexandru Aron-The Transvestite

Răzvan Bănuţ-Actorul

Eduard Bîndiu-Hamlet

Miruna Dalia Hulpe-The Little Girl

Florina Paldău-Black Lady

Valentin Oncu– The Fat Guy

Andrei Sabău– The Jester

Andrea Papp-Bufonul Roşu

Gogu Preda-Bufonul Alb

Scenografie: Andrei Măjeri/ Vlad Popescu

Ilustrație Muzicală: Andrei Măjeri/ Vlad Popescu

Coregrafie: Andrei Măjeri/ Vlad Popescu

Expresie corporală: Andrei Măjeri/ Vlad Popescu

Spectacolul se va juca marți, 3 aprilie,  la Teatrul Dramatic Rus de Stat A.P.Cehov, orele 15:30