UNATC I.L. Caragiale

Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale

 BUCUREȘTI, ROMĂNIA

Prima facultate de teatru și-a început activitatea la Bucureşti în 1834, în cadrul Şcolii Filarmonice. În anul 1948 este înființată Facultatea de Regie din cadrul Institutului de Artă, care a reunit, timp de doi ani (1948-1950) întreg învăţământul artistic din Bucureşti. În 1950 se înfiinţează Institutul de Artă Cinematografică şi Institutul de Teatru I.L.Caragiale. În 1954, cele două institute se unesc în Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L.Caragiale, care va funcţiona până în 1990, când se transformă în Academia de Teatru şi Film (A.T.F.) – unica şcoală de tradiţie în domeniul teatrului si filmului din România, cu rang universitar, recunoscută pe plan internaţional. Din 1990, A.T.F. se află într-un continuu proces de reformă, care a dus la apariția unor noi secţii şi specializări: Comunicare audiovizuală şi multimedia-sunet, Montaj (în cadrul Facultăţii de Film), Actorie, păpuşi şi marionete, Coregrafie, Scenografie (în cadrul Facultăţii de Teatru).

Pe parcurs, a crescut cifra de şcolarizare, au fost perfecţionate şi diversificate planurile de învățământ și programele de studii.

Din anul 1998, Academia de Teatru şi Film devine Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale, iar din 2001 – Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale.

 

 COPILUL ÎNGROPAT

de Sam Shepard 

Copilul-îngropat-Sam-Shepard

Regie: Teodora Petre

Scenografie: Raluca Alexandrescu

Muzică:

Benny Goodman – Oh, baby !

Benny Goodman – Goody goody

Stairway to Heaven on Harp

Roluri și interpreţi:

Dodge:                        Daniel Drăgan

Halie:                         Anamaria Olaș

Tilden:                       Alex Konyar

Eranio Petrușka:       Bradley           

Vince:                        Liviu Popa

Shelly:                       Theodora Popa

Dewis:                        Mihnea Nicolau

 

Pentru Vince, buncii lui reprezintă una dintre cele mai calde amintiri. Cei doi bătrâni l-au făcut întotdeauna să se simtă ,,ca acasă” în lungile perioade pe care le-a petrecut alături de ei, în copilărie. Cu toate acestea, vizita pe care hotărăște să le-o facă împreună cu prietena sa, Shelly, nu le trezește acestora nici un fel de amintire, nici măcar tatălui său. Pentru ei, el nu este acum mai mult decât un străin neînțeles, dar tolerat. Într-o fracțiune de secundă, ceea ce trebuia să fie o dulce revedere se transformă într-o criză disperată de identitate pentru tânărul nepot.

 

Durata spectacolului: 1h 40 min ( cu pauză)

 

Kean- UNATC

                                        

Marţi, 9 aprilie, 2013 – Teatrul Naţional Satiricus I.L.Caragiale, ora 17.00

Kean

după Jean-Paul Sartre & William Shakespeare

Regie: Drd. Alexandru PAVEL;

Muzică: Ludwig van Beethoven, Arvo Part;

Interpreți și rol:

Mihai NIȚU – Kean;

Lia GHERMAN – Anna;

Vladimir ALBU – Salomon.

 

 

Marele shakespearean Edmund Kean, în plină glorie, descoperă că lumea îl apreciază și „iubește” nu pentru cine este el cu adevărat, ci pentru personajele pe care le-a întruchipat,  că va fi dat uitării imediat ce succesul îl va părăsi. Soluția este „anestezia percepției realității” prin viciu – doar așa poate rezista în scenă simultaneității de a fii om, actor și personaj.

Rămas singur, abandonat de oamenii care odinioară îl adulau, Kean o descoperă pe Anna – ființă naivă, absorbită de mirajul scenei, dar nu din dorința de a deveni celebră, ci din fascinația și dragostea pe care o are față de personalitatea artistului și omului Kean.

Salomon, devotatul său sufleor și în același timp cel mai bun prieten, personaj lucid și profund ancorat în realitate, este antipod și paradoxal busola, punctul de reper la care Marele Actor se va întoarce mereu pentru a-și recăpăta echilibrul.

Spectacolul „Kean” este o pledoarie despre condiția Actorului și efemeritatea artei sale.

Durata spectacolului: 1h 15m

1 2 3 4

Alexandru Darie la Actul I, Scena 1

În cadrul Festivalului a Școlilor de Teatru Actul I, Scena 1, pe lîngă spectacolele propriu zise, se organizează și master classuri, sau ateliere de creație, cum le mai spunem noi, în care sunt invitate mari personalități ale teatrului românesc. Atelierele sunt moderate de Cătălin Ștefănescu, jurnalist, realizator și gazdă a programului Garantat 100% de la TVR, membru al Asociației internaționale a criticilor de teatru etc. după care urmează o sesiune de Întrebări/Răspunsuri.

Invitatul din această seară (27.06.12) a fost regizorul Alexandru Darie,directorul Teatrului Bulandra din București, fost  președinte a  Uniunii Teatrelor din Europa,

Preț de 2 ore, marele regizor a răspuns la întrebările oferite de Cătălin Ștefănescu și de publicul prezent la master-class, în mare parte actori, fără să lase măcar pe cineva să dea semne de oboseală, în pofida orei tîrzii. Au fost două ore în care schimbul de energie a fost foarte constructiv. Te îndrăgostești fără să vrei.

Aici am încercat să reconstuiesc, parțial, dialogul pe care la avut d-nul Darie cu publicul prezent în sală, în care, sper, că am surprins momentele cele mai importante, cu toate că am omis exemplele pe care le aducea regizorul din experiența proprie și glumele de un umor fin, care nu am reușit să le notez din cauza rîsului, cred. ok

Cătălin Ștefănescu- C.Ș.

Alexandru Darie- AL.D.

Student- St.

C. Ș –  Care este calea cinstită de-a pătrunde la Bulandra?

Al. D. – Audiția pe rol. Înțelegi, Teatrul Bulandra este un teatru cam ciufut (cu toane)

Mai există și problema administrativă. Legea care nu permite angajări în teatru.

Mai există și problema comunicării între directorii de teatru și instituțiile de învățămînt

Dar mai este și-o chestie de noroc, iar singura modalitate ca norocul să vină la tine este ca să lucrezi, oriunde. Chiar și lucrul acasă este foarte important, să faci ore de dicție individuale, dexemplu.

Ar fi bine ca un grup de actori să se stîngă în jurul unui regizor și să mergă undeva să lucreze, în provincie, oriunde.

C. Ș. –  Cum trebuie să mergă un actor la audiție?

Al. D. –  În primul rînd un actor tre să aibă un repertoriu de audiție, un repertoriu viu. Să nu vină cu poezia sau fabula cu care a intrat la admitere.

Cînd vezi un actor, important e ca el să fie sincer. E vorba de adevăr a ceea ce vrea el să transmită. Să comunice ceva, emoție, mesaj etc

Tre să existe o chimie între regizor și actor în momentul audiției. Aceasta e indispensabilă în procesul premergător de lucru

Nu polivalența e interesantă ci sinceritatea și mijloacele interioare, ca să înțelegi ce vrea de la tine regizorul. Dacă nu înțelegi, faci ce ți se spune. Crizele actorilor sunt strigăte de ajutor, dar sunt regizori care nu pot ajuta. Ceea ce e important este încrederea și deschiderea din partea ambelor părți.

*Aici regizorul a povestit un caz despre Amza Pellea, care-și punea studenții la ore să se dezbrace goi și făceau studiile de actorie așa dezbrăcați, pentru ca aceștia să înceapă să aibă încredere unii în alții, să lucreze deschis*

Menirea unui regizor este de-a dispare din operă. Spectacolul tre să pară că s-a născut în acel moment, iar actorul trebuie, în scenă, să se transforme în altcineva

S.-  Dacă sunt pus în situația de-a lucra cu un regizor mic, pe un text neinteresant într-o atmosferă sinistră?

Al. D. –  Mai bine ai curaj să spui NU

S. –  Cum face-ți cu un actor care nu-și stie partitura, și inventează textul lui?

Al. D.-  Acest lucru nu se acceptă, e amatorism. Un regizor bun nu lasă lucrurile așa. A nu ști textul numai de aia că tu ești bun e începutul sfîrșitului pentru cariera ta. Teatrul este 90% logică, matematică unde o replică se naște din altă replică, iar 10% e inspirație.

C. Ș. –  Cu fel de marfă umană ți-ar place să te întîlnești?

Al. D. –  În România absolvă 400 de actori pe an, tre să ai mare noroc.

Vreau ca actoricește să aibă toate mijloacele acestei arte. Să aibă un corp cu care să poată face multe, o voce, o tehnică a vorbirii, o dicție bună, să știe să asculte, să aibă calitatea relaxării, să știe cum să stee în picioare- să fie viu, să se vadă lucrul individual în spate. Teatrul lucrează cu energii, iar actorul tre să știe să le mînuiască. Dacă nu ar fi schimbul acesta, ne-am plictisi. Există o știință a provocării în actor a unor răspunsuri care poate să facă minuni.

S.-  Preferați actorii care se preocupă de nivelul lor de cultură generală, sau de perfecționarea mijloacelor de expresie?

Al. D. –  Ambele segmente sunt importante. Un actor bun poate scoate din orice informație utilă pentru creșterea lui profesională. Trebuie neapărat să aibă cultură generală.

S. –  În cîteva cuvinte despre teatrul românesc în contextul european?

Al. D. –  E bun, încă se menține la un nivel bun, dar există o problemă: lipsa tinerilor actori și regizori care să lucreze. Trebuie să lucrați împreună, să creați o companie independentă, de exemplu, cum a făcut-o Declan Donnellan care a început de la nimic împreună cu un prieten scenograf. Să nu vă fie frică să începeți de la nimic.

S. –  Care este posibilitatea unui regizor tînăr să monteze într-un teatru Mare?

Al. D. –  Trebuie să lucreze. În cv-ul lui nu tre să figureze doar spectacolul lui de diplomă. Trebuie să faci ceva, sau să vii cu ceva, înainte de-a înainta o asemenea cerere.

Teatrul este de-a face împreună. Nu e o chestie egoistă. Cu cît depinde-ți mai puțin de sistemul administrativ din țară, cu atît veți fi mai liberi în creație.

Emil Gaju –  Cîteva lucruri esențiale pentru d-voastră

Al. D.-   Sunt 3 lucruri:

1-      Sinceritatea față de meserie

2-      Studiul asupra mijloacelor actoricești

3-      Modestia. Actorii buni întotdeuna au fost modești.

S.-   Cum e să lucrezi cu actori talentați, dar complicați?

Al. D. –  Ne despărțim…teatrul ca și circul, ca și dansul, se face în echipă, dar nu într-o echipă de soliști. Cei mai buni muzicanți sunt cei care pot cînta într-o orchestră. Nu întotdeuna cei mai buni soliști au putut asta. Nu uitați de munca cu sine însăși și trebuie de tras cu dinții din noi, de-a putea scoate ce e mai bun.

 

Rusanda

Actul I, Scena 1 vă invită

Nu Striga la Mine

Violența naște violență iar concesia este unica soluție în salvarea unei relații dintre doi oameni. Copii cresc cu ceea ce văd, violență, ură, intoleranță. Ulterior, inconștient, repetă greșelile părinților și cad în plasa rutinară a vieții cotidiene.
Vă invităm la un spectacol care naște speranțe.

Doi actori ne vor transpune în lumea unei perechi unde, în pofida greșelilor pe care le repetă, reușesc să ajungă la un consens.
Nu striga la mine este o producție bazată pe expresie corporală, care vine să ne spună că dragostea poate schimba destine.

Academia de Muzică, Teatru si Arte Plastice, Chişinău
vă invită la spectacolul –

Nu striga la mine!

Scenariul şi regia – Ianoș Petrașcu

ora 15:00 la Sala Atelier, UNATC

Vera Țurcanu

Nicolae Țurcanu